Avva Pior, smerita așteptare a veșniciei

publicat in Cuvânt filocalic pe 2 Iulie 2014, 16:36

Majoritatea părinÅ£ilor din Pa­teric îÅŸi marchează prezenÅ£a în sfera evlaviei noastre prin învăÅ£ături profunde sau fapte minunate. Sunt între aceÅŸtia, însă, mulÅ£i trăitori tă­cuÅ£i, care, dincolo de cuvinte sau minuni ce copleÅŸesc, ne cuceresc nu prin învăÅ£ă­tură directă, ci prin vieÅ£uirea care ne ara­tă cum se însuÅŸeÅŸte ÅŸi împlineÅŸte învăÅ£ă­tura. Åži aceasta este poate cea mai înaltă treaptă a di­dacticii pustiei.

Astfel, aÅŸezat în Pateric cu o discreÅ£ie pe măsura nevoinÅ£elor sale, Avva Pior ni se arată ca un mare pe­dagog al înÅ£elepciunii re­feritoare la efemerul vie­Å£uirii în trup.

Prăznuit de Biserică la 17 iunie, Avva Pior a fost ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, ca membru al primei generaÅ£ii de mo­nahi ai pustiului (sec. al IV-lea). Dornic de liniÅŸte, s-a retras în sin­gurătate, lângă un izvor cu apă atât de ama­ră, încât cei care veneau la el trebuiau să îÅŸi aducă apă de acasă. Pentru Avva Pior, însă, toate cele ale firii erau auxiliare vie­Å£uirii în Hristos. Se spune despre el că mânca numai în picioare, umblând, de aceea l-a întrebat cineva: „De ce mănânci aÅŸa?” Åži avva i-a răspuns: „Nu vreau să am mâncarea ca pe un lucru”, ca pe ceva important în viaÅ£ă. Iar al­tuia, care i-a pus aceeaÅŸi între­bare, i-a spus: „Ca nici când mă­nânc să nu simtă sufletul meu dulceaÅ£ă trupească”.

Dând trupului osteneală pentru aceeaÅŸi nevoinÅ£ă, avva Pior a muncit trei veri la rând la un om avut, care de fiecare dată uita înadins să-i plătească. Atunci când Dumnezeu l-a mustrat, lipsindu-l de binecu­vântări, omul s-a dus în grabă, spăsit, să-l caute pe avva ÅŸi să-i plătească din urmă. Iar când l-a găsit, fericitul Pior i-a spus că ÅŸi-a primit plata din plin de la Dumnezeu ÅŸi l-a trimis să lase totul la biserică.

Pentru umila aÅŸteptare a veÅŸnicei părtăÅŸii cu iubirea lui Dumnezeu, Avva Pior ră­mâne vrednic model celor ce caută cu sinceritate să se adâncească mereu în anonima­tul smeritei vieÅ£uiri.

DIN CUVINTELE AVVEI PIOR
(cuvântul 2)

„Avva Pior mânca umblând ÅŸi când
un frate l-a-ntrebat de fapta sa răspunsu-i-a bătrânul lui aÅŸa:
„- Nu vreau să am ca un lucru mâncarea”.
Iar altuia ce i-a pus iarăÅŸi întrebarea i-a zis părintele uscat la faÅ£ă:
„- Nu vreau să-mi fie hrana ca dulceaÅ£ă”.

Pr. Trandafir Vid, Din volumul „De dragul păcătoÅŸilor - Încercări de versificare a Patericului"