Cuvânta la Nașterea Domnului

Sărbătoarea NaÅŸterii, pe care suntem chemaÅ£i să o redescoperim în fiecare an până la sfârÅŸitul vieÅ£ii noastre în taina sa nesfârÅŸită, este preaslăvirea prezenÅ£ei lui Dumnezeu în om ÅŸi în lume.ViaÅ£a omului, condiÅ£ia umană nu este absurdă, precum ÅŸi istoria lumii nu este lipsită de sens. Păcatul este cel care lipseÅŸte omul de sensul vieÅ£ii, aducându-i suferinÅ£a ÅŸi moartea. Domnul Hristos însă este prezent ca supremul sens a tot ce există. Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, S-a revelat lumii prin Întrupare ÅŸi prin lucrarea Duhului Sfânt. Biblia întreagă este cuvântul lui Dumnezeu, care lu­minează ÅŸi prin care se vede istoria omenirii, altfel. Tot cuvântul lui Dumnezeu, din cea din­tâi zi a creaÅ£iei, apoi prin proroci ÅŸi până la cele rostite de buzele divino-umane ale lui Iisus Hristos, poartă în el puterea propriei împli­niri. Împlinirea cuvintelor dumnezeieÅŸti con­stituie sensul istoriei. În spatele fiecărei realităÅ£i din această lume ÅŸi în spatele fiecărui eveni­ment istoric se găseÅŸte un cuvânt al Cuvântului lui Dumnezeu.

Mărturia sfinÅ£ilor adânceÅŸte cunoaÅŸterea lui Dumnezeu, lăudându-L ÅŸi proslăvindu-L. Dumnezeu se arată lumii prin Întrupare, prin lucrarea Duhului Sfânt, însă este în acelaÅŸi timp „negrăit ÅŸi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns...” (Sf. Ioan Gură de Aur). Pentru aceasta credincioÅŸii, răspunzând la chemarea de a merge în întâmpinarea Lui, se apropie de Dumnezeu Cel Întrupat prin laude ÅŸi imne de slăvire, din inimă curată, acolo unde Dumnezeu se arată omului. „FericiÅ£i cei curaÅ£i cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. ExperienÅ£a creÅŸtină a cunoaÅŸterii lui Dumnezeu este cea a rugăciunii. Nimic nu este mai frumos decât un bărbat sau o femeie în rugăciune. Este starea cea mai înaltă a conÅŸtiinÅ£ei creÅŸtinului care recunoaÅŸte prezenÅ£a lui Dumnezeu ÅŸi se face pe sine prezent lui Dumnezeu. Această cunoaÅŸtere o arătăm prin închinare, semnul Sfintei Cruci, îngenunchere, cântare, citirea Sfintei Evanghelii, ofrandele de tot felul, tă­mâie, lumânări ÅŸi mai ales pâinea ÅŸi vinul care se vor preface, prin lucrarea Duhului Sfânt, în Trupul ÅŸi Sângele lui Hristos. Domnul ÎnsuÅŸi ne-a învăÅ£at că adevăraÅ£ii închinători „se vor închina Tatălui în duh ÅŸi în adevăr" (In 4, 23), dând slavă ÅŸi laudă lui Dumnezeu prin ceea ce El ÎnsuÅŸi a descoperit despre Sine omului cre­dincios, la care mintea ÅŸi inima sunt unite. Lauda este mai presus de înÅ£elegere!

Unindu-ne cu Hristos, putem să Îl ÅŸi cunoaÅŸtem. Atunci când ne rugăm Lui, dorim să fim una cu El, să ne împărtăÅŸim de Persoana Lui. De aceea nu numai Îl lăudăm ÅŸi ne rugăm Lui, ci ÅŸi mâncăm Trupul ÅŸi bem scump Sângele Lui. Aceasta este cunoaÅŸterea desăvârÅŸită a adevărului lui Dumnezeu, a omului ÅŸi a lumii: uni­rea celui credincios cu Hristos prin Duhul Sfânt. FiinÅ£a umană poate cunoaÅŸte pe Dumnezeu de­venind nu Cine este El, ci ceea ce este El. PărinÅ£ii Bisericii au învăÅ£at îndumnezeirea omului prin Duhul Sfânt, pentru că acesta este darul pe care ni-l aduce NaÅŸterea Fiului lui Dumnezeu, Întruparea. Unul dintre semnele îndumnezeirii fiinÅ£ei umane, ale sfinÅ£irii ÅŸi ale unirii ei cu Hristos este dragostea pentru cei săraci, devo­tamentul faÅ£ă de cei mici, jertfa de sine pentru cei care, ca ÅŸi copiii, nu au nimic altceva de dă­ruit decât pe ei înÅŸiÅŸi. Nu suntem chemaÅ£i doar să ne adunăm în jurul lui Hristos pentru a-L adora ÅŸi lăuda, chemarea este să ne asemănăm Lui în viaÅ£a aceasta ÅŸi dincolo de limitele vieÅ£ii pământeÅŸti. În acest fel Hristos va lucra în noi ÅŸi se va proslăvi în noi, prin Duhul Sfânt.

Bucuria noastră, a creÅŸtinilor, la sărbătorile NaÅŸterii ÅŸi ale Bobotezei – când Dumnezeu Se arată lumii – este dată de conÅŸtiinÅ£a că El ÅŸi cu­vântul Său creator sunt prezenÅ£i în creaÅ£ie ÅŸi în noi înÅŸine. Nu este o bucurie egoistă, care ar dispreÅ£ui suferinÅ£a umană. Din contră, este bu­curia care însoÅ£eÅŸte cunoaÅŸterea condiÅ£iei uma­ne ÅŸi a răului pe care oamenii ÅŸi-l fac unii altora, celor mai mici ÅŸi fără apărare aserviÅ£i uneori capriciilor ÅŸi pretinselor drepturi ale celor mai mari ÅŸi mai puternici. Bucuria noastră este neobiÅŸnuită, ea străluceÅŸte în întunericul dezumanizării pe care uneori o trăim în lumea de azi. Ea este nădejdea, nebună pentru unii, într-o omenire care poate, în ciuda a toate, să rămână umană sau chiar să devină din ce în ce mai uma­nă datorită înomenirii Fiului lui Dumnezeu ÅŸi a îndumnezeirii sfinÅ£ilor. Rodul Venirii în trup a Mântuitorului este tocmai umanizarea desăvârÅŸită a omului. Oricare ar fi nedreptăÅ£ile în omenirea în care trăim, să nu ne lăsăm părăsiÅ£i de bucuria lui Hristos ÅŸi a prezenÅ£ei Lui. Să nu încetăm să proslăvim în rugăciunile ÅŸi în fapte­le noastre prezenÅ£a Lui în bucuriile ÅŸi durerile noastre. Dacă ne despărÅ£im de bucuria lui Hristos, Îl părăsim ÅŸi nu mai avem nimic de spus lumii acesteia care se crede părăsită, abando­nată de Cel despre Care noi ÅŸtim că astăzi Se naÅŸte în ieslea Betleemului.

În multe împrejurări din viaÅ£a noastră Duhul Sfânt ne dă ocazia să ne arătăm în jur dragos­tea ÅŸi bucuria în Hristos, să nu uităm asta. Duhul Sfânt ne îndeamnă să lucrăm împreună cu El la mântuirea lumii, la bucuria celor apropiaÅ£i ÅŸi a tuturor ÅŸi chiar a celor ce ne urăsc. Să devenim, prin Duhul Sfânt, uneltele dreptăÅ£ii plină de lumină a lui Hristos ÅŸi mai ales ale compasi­unii Sale ÅŸi ale blândeÅ£ei Sale pentru tot omul, credincios sau necredincios.

Hristos Dumnezeu, Cel care Se naÅŸte as­tăzi în Betleem, să vă dăruiască din belÅŸug bu­curia Sa pentru a o răspândi în jurul dumneavoastră!