publicat in Dicționar Liturgic pe 2 Noiembrie 2013, 16:16
BISERICA[1] (lat. ecclesia = adunare; gr. SKKÄ‚yoia - ecclisia) era numele dat primelor adunări creÅŸtine care aveau loc la început în anumite case pentru săvârÅŸirea cultului. De la înÅ£elesul de adunare,termenul ecclesias-a extins apoi ÅŸi la locul unde se Å£inea adunarea, loc care a devenit casa Bisericii (o TtfÅ£ SKKlyoiaÅ£ oiKoq - o tis ecclisias ikos); termenul ecclisiaeste cel mai vechi pentru noÅ£iunea de biserică în ambele ei înÅ£elesuri: „loc de cult" ÅŸi „adunare", ÅŸi aÅŸa s-a păstrat în limbile neo-latine apusene (fr. eglise; it. chiesa; sp. iglesia).
Denumirea latină basilica, gr. ÅžaotXiK^ = lăcaÅŸ împărătesc (de la Åžaoiksvq = rege), casa Domnului (lat. Domus Dei), s-a păstrat numai în două limbi neo-latine: lb. română, biserică, ÅŸi reto-romană, baselgia.
IniÅ£ial, clădirea numită basilicaera, în lumea greco-romană, un edificiu folosit pentru diferite adunări publice:politice, comerciale, loc de desfăÅŸurare a activităÅ£ii judecătoreÅŸti ÅŸ.a. Arhitectura unei bazilici era în formă de navă dreptunghiulară, împărÅ£ită longitudinal în trei spaÅ£ii prin două ÅŸiruri de coloane care susÅ£ineau tavanul; la un capăt al sălii se afla o absidă având postamentul mai înălÅ£at ÅŸi care servea drept tribună (la judecăÅ£i ÅŸi întruniri). Aceste bazilici erau de obicei situate în forum, de unde ÅŸi denumirea de basilica forensis.O asemenea construcÅ£ie, datând din secolul al IV-lea, s-a descoperit în Dobrogea.
Din epoca lui Constantin cel Mare, când creÅŸtinismul a căpătat libertatea de a se răspândi ÅŸi numărul creÅŸtinilor a crescut, n-au mai fost suficiente spaÅ£iile de adunări (eclisia) din casele particulare ÅŸi au început a se construi lăcaÅŸuri proprii pentru nevoile cultului. Acestea aveau la început forma edificiilor spaÅ£ioase ÅŸi încăpătoare ale bazilicilor, cu linia alungită, în formă de corabie. Ea a fost asemănată în simbolistica creÅŸtină cu Biserica, salvatoarea sufletelor din furtuna păcatelor, asemenea unei corăbii ce înfruntă furtuna valurilor.
Stilurile arhitectonice ale bisericilor creÅŸtine au evoluat în timp, marcând deosebiri între Răsărit (stilul bizantin - construcÅ£ii în formă de cruce treflată, rotunjită) ÅŸi Apus (stilul romanic, alungit, stil basilical). Specificul bisericii creÅŸtine îl constituie împărÅ£irea sa interioară în altar, naosÅŸi pronaos,indiferent de planurile ÅŸi stilurile arhitectonice. Cuvântul care denumeÅŸte locaÅŸul de cult, biserica, se scrie cu literă mică. Se scrie Biserică cu literă mare când e denumită obÅŸtea sau comunitatea religioasă a credincioÅŸilor ÅŸi se exprimă înÅ£elesul dogmatic sintetizat în Crezul ortodox, „Una, Sfântă, Sobornicească ÅŸi Apostolească Biserică”,comunitatea creÅŸtină fiind „trupul tainic” al cărui cap este Hris- tos, Care a întemeiat-o. De aceea este „Una, Sfântă”,dar ÅŸi pentru că întemeierea ei istorică a fost sfinÅ£ită de Duhul Sfânt, care S-a coborât sub forma limbilor de foc asupra Apostolilor, în a 50-a zi de la Învierea Domnului, sfinÅ£indu-i. În ziua aceasta s-a întemeiat prima comunitate creÅŸtină, prin botezarea a trei mii de oameni, în numele lui Hristos. Biserica este „Sobornicească” fiindcă trebuie să cuprindă toată lumea, „tot soborul omenesc” (slavonă - suboriu = adunare, mulÅ£ime), ÅŸi ,Apostolească”fiindcă se bazează pe învăÅ£ătura propovăduită de SfinÅ£ii Apostoli, care au primit-o de la Iisus Hristos, în mod direct. Prima condiÅ£ie a membrilor comunităÅ£ii care formează Biserica lui Hristos este să primească Botezul în numele Sfintei Treimi, precum ÅŸi celelalte Sfinte Taine, pe care, la momentul corespunzător, trebuie să le primească creÅŸtinul spre a se mântui; la acestea se adaugă credinÅ£a puternică în Dumnezeu ÅŸi Domnul nostru Iisus Hristos, faptele bune ÅŸi trăirea învăÅ£ăturilor pe care le propovăduieÅŸte Biserica. Comunitatea creÅŸtină (Biserica) este formată din poporul dreptcredincios ÅŸi să- vârÅŸitorii cultului, adică preoÅ£ii, clerul (din toate treptele ierarhice). Unitatea Bisericii se realizează în cultul divin, în centrul căruia sunt Sfânta Liturghie ÅŸi Sfintele Taine.
Note: