Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin la naÅŸterea Preasfintei Stăpânei Noastre Născătoarea de Dumnezeu ÅŸi Pururea Fecioara Maria

VeniÅ£i toate neamurile, tot neamul omenesc ÅŸi toată limba, toată vârsta ÅŸi toată vrednicia, cu veselie să prăznuim NaÅŸterea bucuriei cea a toată lumea. Că dacă elinii, cu minciună drăcească ÅŸi cu basme care fură mintea ÅŸi întunecă adevărul ÅŸi vatămă pe toată viaÅ£a, cinsteau naÅŸterea împăraÅ£i­lor, jertfe aducând fiecare după putere, cu atât mai vârtos noi se cuvine să cinstim NaÅŸterea Născătoarei de Dumnezeu, prin care s-a înno­it tot neamul omenesc ÅŸi amărăciunea Evei în bucurie a schimbat-o. Că Eva a auzit: „În du­reri vei naÅŸte copii", cu dumnezeiască hotărâ­re, iar Maria: „Bucură-te, cea plină de har" Eva: „Atrasă vei fi către bărbatul tău", iar Maria: „Domnul este cu tine". Deci, ce vom aduce Maicii Cuvântului, în afară de acest de laudă cuvânt?

Toată făptura să se ospăteze ÅŸi să laude preasfinÅ£ita naÅŸtere a sfinÅ£itei Ana, că a născut lu­mii comoară de bunătăÅ£i nejefuită, fiindcă printr-însa Ziditorul a prefăcut, înomenindu-Se, toată firea într-o mai bună stare. Că omul, având suflet ÅŸi trup, este o legătură a toată zidirea cea văzută ÅŸi cea nevăzută, că S-a unit Cuvântul lui Dumnezeu Ziditorul cu firea oamenilor ÅŸi, prin aceasta, cu toată zidirea S-a unit. Deci, să prăznuim ÅŸi dezlegarea neputinÅ£elor omeneÅŸti, că s-a dezlegat mulÅ£imea darurilor dumneze­ieÅŸti.

Astăzi uÅŸile cele sterpe se deschid ÅŸi dum­nezeiasca UÅŸă cea feciorească răsare, din care ÅŸi prin care Dumnezeu, Cel mai de cinste decât toate câte sunt, intră în lume, după cum zice Pavel, văzătorul celor negrăite. Astăzi a odrăslit toiag din rădăcina lui Iesei, din care iese floarea cea de ipostas de Dumnezeu. Astăzi, firea pământească cer pe pământ s-a făcut, de Cel ce, de demult, oarecând pe ape a întemeiat pămân­tul ÅŸi peste înălÅ£ime a întemeiat tăria.

Astăzi s-a zidit UÅŸa cea spre răsărituri, UÅŸa prin care Domnul va intra ÅŸi va ieÅŸi ÅŸi ea va ră­mâne încuiată. UÅŸa dintru care este Hristos, UÅŸa oilor, răsăritul este numele Lui, prin Care am dobândit întoarcerea către Tatăl, începă­torul Luminii. Astăzi a suflat vânt subÅ£ire mai înainte vestitor de bucuria cea a toată lumea. Veselească-se cerul de sus ÅŸi să se bucure pă­mântul de jos, să se clatine marea lumii, că în­tru dânsa se naÅŸte Scoica cea mare, care din cer, din fulgerul Dumnezeirii, va lua în pânte­ce ÅŸi va naÅŸte pe Hristos, Mărgăritarul cel de mult preÅ£. Scoica din care Împăratul Măririi ieÅŸind ÅŸi cu porfira trupului îmbrăcându-Se ÅŸi venind la cei robiÅ£i, le va propovădui iertarea. Să salte firea, că se naÅŸte mieluÅŸeaua din care Păstorul Se va îmbră­ca în chip de oaie ÅŸi hainele de moarte cele de demult le va rupe. Să dănÅ£uias­că fecioarele, că s-a născut Fecioara care, după cum a zis Isaia, va avea în pântece ÅŸi va naÅŸte fiu ÅŸi vor chema nu­mele lui Emanuel, adică: cu noi este Dumnezeu. Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul ÅŸi S-a arătat nouă. Să toc­mim prăznuire pentru naÅŸterea Născă­toarei de Dumnezeu. VeseleÅŸte-te tu, Ana cea fără de fii, ceea ce nu puteai să naÅŸti! Bucură-te, Ioachime, că din fiica ta Prunc S-a născut nouă, Fiul ÅŸi S-a dat nouă ÅŸi se cheamă numele lui Înger de mare Sfat, mântuirea cea a toată lu­mea, Dumnezeu tare! Oricine nu măr­turiseÅŸte pe Sfânta Fecioară ca Născătoare de Dumnezeu, afară de Dumnezeu este. Nu este al meu cuvântul, chiar dacă al meu este cuvân­tul. Ca moÅŸtenire l-am primit pe acesta de la Cuvântătorul de Dumnezeu, Părintele Grigorie Teologul.

O, fericită pereche, Ioachim ÅŸi Ana! Cu adevărat v-aÅ£i cunoscut preacuraÅ£i ÅŸi din rodul pântecelui vostru, după cum oareunde zice Domnul: „Din roadele lor îi veÅ£i cunoaÅŸte pe dânÅŸii". AÅ£i trăit după buna plăcere a lui Dumnezeu ÅŸi după vrednicia celeia ce s-a năs­cut din voi. Că întru întreaga înfrânare ÅŸi cuvioÅŸie vieÅ£uind, pe odorul fecioriei l-aÅ£i adus, pe cea mai înainte de naÅŸtere fecioară ÅŸi după naÅŸtere fecioară, pe ceea ce singură, ÅŸi cu min­tea ÅŸi cu sufletul ÅŸi cu trupul, petrece de-a pu­rurea fecioară. Că se cădea ca aceea ce au odrăslit din întreaga înfrânare, pe Lumina cea singură, una născută, să o arate trupeÅŸte... O, câte minuni ÅŸi câte schimbări s-au făcut pen­tru această fiică! NaÅŸterea din cea stearpă, fe­cioria născând, amestecare a Dumnezeirii ÅŸi a omenirii, a pătimirii ÅŸi a nepătimirii, a vieÅ£ii ÅŸi a morÅ£ii, pentru ca aÅŸa, întru toate să se biru­iască cel mai rău de cel mai bun. Åži acestea toa­te pentru a mea mântuire! O, Stăpâne, că atâ­ta m-ai iubit pe mine, încât nu prin înger, nici prin altă oarecare zidire ai lucrat aceasta, ci, precum facerea cea dintâi, întru acelaÅŸi chip ÅŸi pe a doua facere Tu ÎnsuÅ£i o ai lucrat. Pentru această pricină, dănÅ£uiesc ÅŸi cuget înalt ÅŸi mă veselesc ÅŸi către izvorul minunilor iarăÅŸi mă întorc ÅŸi, din râul veseliei îndestulându-mă, pe alăuta Duhului iarăÅŸi o iau ÅŸi dumnezeiască la­udă de naÅŸtere cânt.