Gânduri la naÅŸterea Maicii Domnului

Maica Domnului, Fecioara Maria, s-a năs­cut din SfinÅ£ii PărinÅ£i Ioachim ÅŸi Ana, care – spune tradiÅ£ia – erau în al 50-lea an de la căsă­toria lor. La această vârstă, legea firii nu mai îngăduie naÅŸterea de prunci. Dar toată viaÅ£a s-au rugat ca Dumnezeu să le dea copii, căci nepu­tinÅ£a naÅŸterii de copii era grea povară. Dar aceas­tă povară a dat rod de rugăciune cu lacrimi ÅŸi smerenie ca să înlăture Dumnezeu această ru­ÅŸine din familia lor, făgăduind că îl vor dărui lui Dumnezeu pe copilul lor, dacă îl vor avea. Åži a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor ÅŸi a „înviat” firea Sfintei Ana ÅŸi din întâlnirea binecuvântată a celor doi se naÅŸte Fecioara Maria.

Rugăciunea, atunci când trebuie ca Dum­nezeu să intervină dincolo de rânduiala firii noas­tre omeneÅŸti, făcută cu răbdare ÅŸi încredere, este mântuitoare. AÅŸa s-au rugat ei ÅŸi li s-a dat lor dar. Cine este darul? Darul este cea prin care Dum­nezeu va mântui lumea, pe care o aÅŸtepta ome­nirea încă de la Eva, de la Eva cea veche, pentru că cea care se naÅŸte astăzi este Eva cea nouă, Fe­meia prin care vine mântuirea lumii.

Aceasta să fie imaginea pe care o avem despre Maica Domnului: că precum prin Eva cea veche, căzută, a căzut omenirea întreagă ca rod al păcatului ei, aÅŸa prin Eva cea nouă omenirea întreagă este mântuită prin Adam cel nou, născut din Eva cea nouă, Care a luat asupra Lui păcatul nostru. De aceea nu putem să ajungem la Dumnezeu, nu putem să ne mântuim, nu putem să câÅŸtigăm dragostea lui Dum­nezeu ÅŸi să-L iubim pe Dumnezeu decât prin Fecioara Maria, prin dragostea ei.

Să ne oprim puÅ£in la propriii noÅŸtri copii. Putem oare să primim pentru ei vreo învăÅ£ătură din deciziile pe care le-au luat pentru Maica Domnului, Fecioara Maria, SfinÅ£ii PărinÅ£i Ioachim si Ana? Putem să ne vorbim nouă înÅŸine ÅŸi lor despre această trăire? Putem să le vorbim ÅŸi să avem încredere că prin fiecare din­tre cei care se nasc se naÅŸte ÅŸi mântuirea? Nu numai pentru ei, ci ÅŸi pentru mulÅ£i din jurul lor, cărora le pot inspira căutarea ÅŸi legătura cu Dum­nezeu. Aceasta se câÅŸtigă nu numai prin rugă­ciune, ci ÅŸi prin bucuria de a cunoaÅŸte adevăru­rile lui Dumnezeu. SfinÅ£ii Ioachim ÅŸi Ana ÅŸi-au încredinÅ£at copilul, după făgăduinÅ£ă, Templu­lui, la câÅ£iva aniÅŸori, nu numai pentru a învăÅ£a rugăciunea ÅŸi a trăi în evlavie, ci ÅŸi pentru a cu­noaÅŸte adevărurile lui Dumnezeu. Să învăÅ£ăm să nu ne sfiim să-i ducem pe copii la Biserică, chiar mici fiind, după pilda SfinÅ£ilor Ioachim ÅŸi Ana, pentru a învăÅ£a rugăciunea ÅŸi adevărul Cu­vântului lui Dumnezeu!

Dacă nu cunoaÅŸtem adevărurile lui Dum­nezeu, adevărurile lui Hristos, nu putem să le împărtăÅŸim celorlalÅ£i. Să unim rugăciunea cu­noaÅŸterii! Åži cunoaÅŸterea rugăciunii! Pentru că aceasta ne va da credinÅ£a tare. Dacă Ioachim ÅŸi Ana n-ar fi avut credinÅ£ă, dacă nu aveau cu­noÅŸtinÅ£ă despre tainele lui Dumnezeu pe care le-a descoperit poporului Său ÅŸi prin care se va naÅŸte Mesia, Mântuitorul, noul Adam, cum puteau ei să se roage drept?

Deci iată că rugăciunea dreaptă presupu­ne ÅŸi credinÅ£ă dreaptă, presupune ÅŸi cunoaÅŸ­tere dreaptă. Putem noi să le împărtăÅŸim copiilor noÅŸtri toate acestea?

Iată că Maica Domnului a fost dusă la Tem­plu la vârsta de trei ani ÅŸi acolo a primit ÅŸi cu­noÅŸtinÅ£e, ÅŸi acolo a învăÅ£at ÅŸi să se roage. De aceea nu îi putem lăsa pe copiii noÅŸtri acasă, să nu îi aducem duminica la Biserică pe motiv că sunt prea mici, că nu înÅ£eleg, spunându-ne că atunci când vor fi mari vor merge singuri, ÅŸi aÅŸa mai departe. Transmitem credinÅ£a pre­cum transmitem viaÅ£a.

Maica Domnului se naÅŸte în lume ÅŸi – chiar dacă este un fel de post-anticipare, pentru că deja îi cunoaÅŸtem viaÅ£a la sărbătoarea naÅŸterii ei – anticipăm, ca să ÅŸtim cum va fi ea, ca să ÅŸtim cum trebuie să fim ÅŸi noi ÅŸi propriii noÅŸ­tri copii, ce ÅŸi-au dorit ÅŸi ce au făcut SfinÅ£ii ei PărinÅ£i pentru ea ÅŸi ce ne-am dori cu adevărat ÅŸi noi pentru copiii noÅŸtri. Gândind la ei, pu­tem găsi ÅŸi în noi curajul de o face, precum au avut curajul faptei Ioachim ÅŸi Ana, curajul ve­nit din rugăciune ÅŸi credinÅ£ă, de a-I face loc desăvârÅŸit lui Dumnezeu în viaÅ£a propriului copil, dăruit lor de ÎnsuÅŸi Dumnezeu. Avem conÅŸtiinÅ£a darului pe care Dumnezeu ni-l face în propriul nostru copil? Putem să Îi întoar­cem darul, dăruind ÅŸi având încredere la rân­dul nostru în El că poate face totul pentru co­pilul nostru, aÅŸa cum El a avut încredere în noi dăruindu-ni-l?

Ce primim astăzi în sufletele noastre din viaÅ£a SfinÅ£ilor PărinÅ£i ai Fecioarei Maria, Ioachim ÅŸi Ana? Primim încredinÅ£area că niciodată nu este târziu pentru ca Dumnezeu să zămislească în inima noastră credinÅ£ă puter­nică, încredere în El ÅŸi rugăciune. „ÎndrăzniÅ£i, Eu am biruit lumea" (In 16, 33). Să nu ni se pară că sufletul nostru este sterp, căci inima care caută cu perseverenÅ£ă ÅŸi rugăciune la Hristos va primi răspuns, precum Ioachim ÅŸi Ana au primit, ÅŸi va veni însăÅŸi Maica Domnului să ne apropie ÅŸi unească cu Fiul Său, pentru naÅŸterea Căruia ea vine pe lume.