Parohia, intre lume si Imparatia lui Dumnezeu (II)

II.    PAROHIA CA LOC UNDE PUTEM DOBÂNDI ÎMPÄ‚RÄ‚Å¢IA https://apostolia.eu/index.php/deli-and-james-dating/ | https://apostolia.eu/index.php/room-for-dating-purpose-in-karachi/ | https://apostolia.eu/index.php/guy-im-dating-asked-to-borrow-money/ | questions to ask a guy when you're dating | general anxiety disorder dating

Parohia este un loc privilegiat care îi per­mite creÅŸtinului să răspundă acestei nostal­gii pe care o poartă în suflet ÅŸi să se întoar­că astfel spre adevărata sa patrie.

A. Harul credinÅ£ei si al Sfântului Botez (mirungerea, împărtăÅŸania) este o bogăÅ£ie ÅŸi o putere imensă. CreÅŸtinii au un potenÅ£i­al nemaipomenit de sfinÅ£enie înlăuntrul lor.

a) Să ne amintim că botezul este precedat de „lepădări": Satana a fost alungat din viaÅ£a noastră ÅŸi din cea a copiilor noÅŸtri. Nu mai are putere asupra noastră; nu mai poate acÅ£iona decât dacă noi înÅŸine îi suntem complici.

b) La botez, ni s-a dat libertatea de a face binele,altfel spus, de a face voia lui Dum­nezeu, „unindu-ne cu Hristos" Putem, avem capacitatea spirituală ÅŸi harul de a deveni sfinÅ£i: să nu uităm acest lucru, mai ales în clipele de deznădejde! c) Atunci când participăm la Sfânta Împărtă­ÅŸanie,ne hrănim cu Trupul ÅŸi Sângele Dom­nului, devenim părtaÅŸi la împărăÅ£ia lui Dum­nezeu: ce putere extraordinară ! Acest lucru trebuie să ne întărească. Mai ales că, după ce ne-am împărtăÅŸit astfel, ne întoarcem în lume: „Să mergem în pace!", spune preotul, ÅŸi suntem trimiÅŸi în lume purtând în toată fiinÅ£a noastră harul dumnezeiesc al lui Hris- tos.

B. TradiÅ£ia ortodoxă ne dă putere.

Ortodoxia nu este o variantă oarecare a creÅŸti­nismului; este tradiÅ£ia Apostolilor ÅŸi a PărinÅ£ilor ÅŸi, pentru majoritatea dintre noi, este credinÅ£a strămoÅŸească moÅŸtenită de la părinÅ£ii noÅŸtri ÅŸi de la naÅŸi.

a) Fiind enoriaÅŸi într-o parohie, suntem deo­potrivă împreună-slujitori cu preotul nos­tru paroh, participanÅ£i la cultul creÅŸtin în toată frumuseÅ£ea ÅŸi profunzimea lui. Pre­zenÅ£a noastră în parohie la săvârÅŸirea sfin­telor slujbe, ÅŸi în special a Sfintei Liturghii, este indispensabilă: este datoria noastră ÅŸi de aici ne tragem puterea pentru a ne con­tinua călătoria spre ÎmpărăÅ£ia cerurilor. Trebuie să nu uităm că Sfintele Taine ale Bisericii ne fac părtaÅŸi la ÎmpărăÅ£ia lui Dum­nezeu înainte de vreme. Biserica sau paro­hia nu sunt ÎmpărăÅ£ia; ci ele sunt uÅŸa către ÎmpărăÅ£ie prin Sfintele Taine, prin sfintele icoane, prin rituri ÅŸi prin rugăciunile per­sonale ÅŸi de obÅŸte.

b) Fiind enoriaÅŸi într-o parohie, moÅŸtenim întreaga tradiÅ£ie ascetică.Desigur, mona­hii sunt cu precădere cei care păstrează această tradiÅ£ie. Dar, pe de-o parte, toÅ£i enoriaÅŸii au posibilitatea de a merge des la mănăstiri ÅŸi, pe de altă parte, lupta spi­rituală pentru a împlini poruncile dum­nezeieÅŸti face parte din viaÅ£a oricărui creÅŸ­tin. La botez, am mărturisit: mă unesc cu Hristos! În fiecare zi ne luptăm ca să ne Å£i­nem de cuvânt, iată ce înseamnă nevoin- Å£a creÅŸtină.

c) Primim sprijin ÅŸi ajutor prin intermediul preotului nostru sau al duhovnicului.Acesta luptă, la rândul lui, pentru propria sfinÅ£e­nie; este ÅŸi el un enoriaÅŸ care tânjeÅŸte după ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu. Åži ne sprijină, ne împărtăÅŸeÅŸte din experienÅ£a lui; ne în­vaÅ£ă, ne ridică atunci când cădem ÅŸi ne aju­tă să îndeplinim poruncile dumnezeieÅŸti. Luptă pentru noi, prin post ÅŸi rugăciune.

C. ViaÅ£a parohială este locul transfor­mării noastre. Se asemănă unui vas în care se plăsmuieÅŸte omenirea reînnoită prin Botez.

a) În parohie are loc „pocăinÅ£a” noastră neîn­cetată. ,A se pocăi”(Marcu 1, 15) înseam­nă „a se întoarce”, aÅŸa cum a făcut Fiul ri­sipitor: a mers în lume, a devenit un om al lumii; ÅŸi apoi ÅŸi-a amintit că este locui­tor al ÎmpărăÅ£iei lui Dumnezeu ÅŸi s-a în­tors pentru a merge în ÎmpărăÅ£ie, acolo unde este Tatăl. Este vorba în primul rând de transformarea patimilor noastre, de a trece de la pofte la adevărata dorire de Dumnezeu; de la consumul de alimente din lume la împărtăÅŸanie, hrana cea ne­muritoare pe care ne-o dă Domnul la Os­păÅ£ul din ÎmpărăÅ£ie.

b) ÎnvăÅ£ăm, de asemenea, în parohie să mul­Å£umim Domnului.Este un timp pentru ru­găciunea de mulÅ£umire ÅŸi este un timp pentru rugăciunea de preamărire: dacă ne vom gândi să mulÅ£umim mai des D omnului vom fi invulnerabili. Cel care mulÅ£umeÅŸ­te Domnului locuieÅŸte deja în ÎmpărăÅ£ia Sa, fiindcă are conÅŸtiinÅ£a darurilor ÅŸi a bu­nătăÅ£ii lui Dumnezeu.

c) În cele din urmă, parohia este, prin exce­lenÅ£ă, locul în care creÅŸtinul învaÅ£ă să îm­plinească poruncile, spre exemplu prin ier­tarea celuilalt, dar ÅŸi prin generozitate, curăÅ£enie trupească, prin ajutorul dezin­teresat acordat fraÅ£ilor noÅŸtri, prin sacrifi­ciul de sine. Dacă nu învăÅ£ăm să facem voia Tatălui în parohie, nu vom putea împlini voia Lui în lume!

III.    PAROHIA ÅžI MÄ‚RTURIA SA ÎN LUME

A. Biserica este „apostolică”, altfel spus, vine de la SfinÅ£ii Apostoli. Dar aceasta înseamnă, de asemenea, că natura sa este una misionară.

a) Misiunea creÅŸtiniloreste parte integrantă a identităÅ£ii lor. Primii creÅŸtini au dat întot­deauna mărturie de credinÅ£a lor, începând prin a vesti Învierea lui Hristos, aÅŸa cum ara­tă Faptele Apostolilor. Foarte rapid, misiu­nea lor s-a lovit de ostilitatea societăÅ£ii în care trăiau ÅŸi au fost nevoiÅ£i să încununeze mărturia lor prin jertfa propriei vieÅ£i: „mar­tir” înseamnă cel care dă mărturie. Cuvântul „martir” nu trebuie să ne înspăimânte!

b) La serviciuavem multe ocazii de a da măr­turie de credinÅ£a ortodoxă, dar în primul rând trebuie să fim un exemplu pentru cei­lalÅ£i. Dacă suntem cu adevărat ucenici ai lui Hristos, dacă Å£inem posturile Bisericii, dacă purtăm crucea, dacă iertăm greÅŸelile celor­lalÅ£i, vom răspândi credinÅ£a care ne însufle­Å£eÅŸte. Uneori, se poate întâmpla să fim ne­voiÅ£i să explicăm colegilor noÅŸtri de ce suntem creÅŸtini ÅŸi ce înseamnă Ortodoxia. Adesea avem posibilitatea să spunem „nu”, să refuzăm un compromis care ne-ar îngre­una sufletul ÅŸi vocaÅ£ia noastră creÅŸtină.

c) În viaÅ£a socială,creÅŸtinul nu rămâne indife­rent la dezbaterile publice. El este, cel mai adesea, un cetăÅ£ean, un alegător ÅŸi un posi­bil ales ÅŸi participă la deciziile luate pe plan municipal sau naÅ£ional. Chiar ÅŸi pe un eno­riaÅŸ care nu are încă cetăÅ£enia Å£ării în care trăieÅŸte, deciziile luate îl privesc în mod di­rect ÅŸi îl afectează atât pe el, cât ÅŸi pe mem­brii familiei lui. Responsabilitatea politică face parte din activitatea misionară ÅŸi apos­tolică a membrilor unei parohii. Aceasta constă în a încerca să facem în aÅŸa fel încât mesajul Evangheliei să biruiască în socie­tatea civilă.

B. AcÅ£ionăm din interiorul comunităÅ£ii umane în mijlocul căreia ne-a trimis Dumnezeu: de dinăuntrul lumii.

a) Prin post,care se împotriveÅŸte spiritului lumii, fiindcă taie voia, este inversul pati­mii, dorinÅ£ei de dominare ÅŸi de posesie. Prin post, în principal, mai mult decât prin orice altă manifestare exterioară, creÅŸtinul lucrează în lume.

b) Prin rugăciunepentru lume ÅŸi pentru mân­tuirea ei, pentru colegii noÅŸtri de serviciu,
pentru vecini, pentru cel care nu este încă „fratele” nostru (de aceeaÅŸi credinÅ£ă cu noi), ci „aproapele” nostru. Ne rugăm pen­tru întoarcerea lor ÅŸi pentru mântuirea lor. Dar Îi ÅŸi mulÅ£umim lui Dumnezeu pentru binele pe care aceÅŸtia îl fac, poate fără să ÅŸtie că împlinesc voia Domnului.

c) Prin pocăinÅ£ăprimim de la Dumnezeu ha­rul de a vedea păcatele lumii ca ÅŸi cum ar fi propriile noastre păcate. Dobândim astfel puterea de a nu judeca ÅŸi de a avea milă faÅ£ă de lume, după exemplul pe care ni-l dă ÎnsuÅŸi Hristos, precum ÅŸi forÅ£a de a-I urma.

C. Mărturia creÅŸtină este o poruncă (Marcu 16, 15)

a) Prin exemplu - martiriul: să îndurăm ne­dreptăÅ£ile pentru credinÅ£ă ÅŸi din dragoste faÅ£ă de lume sau, în orice caz, pentru oa­menii care sunt în lume: atât de mult a iu­bit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe uni­cul Său Fiu ÅŸi a trimis Duhul Său Sfânt; o altă dovadă a iubirii Lui pentru lume ÅŸi a voii lui de o salva este că trimite în lume pe cei botezaÅ£i, pe ucenicii Săi, propriile Sale mădulare. Foarte semnificativă este dragostea lui Hristos manifestată de către creÅŸtini faÅ£ă de săraci, de cei aflaÅ£i în sufe­rinÅ£ă, de toÅ£i cei „mici”. Dimensiunea ca­ritabilă ÅŸi socială a vieÅ£ii creÅŸtine vesteÅŸte lumii fraternitatea întru Hristos trăită în biserică, în parohie.

b) Prin cuvânt:să luăm poziÅ£ie (petiÅ£ii, vot etc.). Cateheza la care participăm în bise­rică ne ajută să ne exprimăm ÅŸi să aducem în lume un discurs creÅŸtin. InstruiÅ£i sau nu, atâta vreme cât trăim cu adevărat în

Biserică, în parohie, primim cu toÅ£ii, prin harul Sfântului Duh, cuvântul care trebu­ie atunci când trebuie (Marcu 13, 11).

c) Prin creativitate: artă, cultură, filozofie, tehnică. Ca enoriaÅŸi putem aduce lumii idei noi, valori noi ÅŸi forme noi de expre­sie pe care lumea nu le cunoaÅŸte. Mărturia liturgică ÅŸi iconografică îmbogăÅ£esc cultu­ra unei Å£ări. Dar ÅŸi alte forme de artă, cum ar fi tradiÅ£iile populare (cântece, dansuri, poezii, costume) îmbogăÅ£esc, de aseme­nea, cultura lumii. AcelaÅŸi lucru se poate spune ÅŸi despre aceia dintre noi care prac­tică o artă ne-liturgică – construcÅ£ie, pic­tură, muzică, literatură – ÅŸi care fac să exis­te în lume o formă de frumuseÅ£e sau de adevăr „din dragoste pentru Frumos” (vezi festivalul Mitropoliei).

Prin toate acestea, vedem că, pe de o par­te, dinspre lume ne îndreptăm spre ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu sfinÅ£indu-ne viaÅ£a ÅŸi căutând să ne mântuim noi ÅŸi familia noastră ÅŸi, pe de altă parte, dinspre ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu (la care suntem părtaÅŸi prin Sfintele Taine) mer­gem spre lume pentru a lucra împreună cu Hristos, Care vrea să salveze lumea. Parohia, o mică parte din taina pe care o reprezintă Biserica ÅŸi care ne este accesibilă, este o uÅŸă care se deschide în ambele sensuri. ViaÅ£a noas­tră stă sub semnul Crucii: ea este punctul de întâlnire dintre lume ÅŸi ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu, de aceea Sfântul Apostol Pavel a spus că suntem „răstigniÅ£i pentru lume”.

Preot Marc-Antoine Costa de Beauregard ConferinÅ£ă la parohia din Nantes, FranÅ£a, 7 aprilie 2013