In cautarea oualor de ciocolata

publicat in Asociația Nepsis pe 8 Iunie 2013, 15:58

După ce ne-am bucurat cu toÅ£ii de sfintele sărbători ale Învierii Dom­nului, sâmbătă, 11 mai 2013, co­piii din regiunea pariziană au fost invitaÅ£i de organizaÅ£ia NEPSIS la Limours, ca să desco­pere surprizele din ciocolată ascunse cu mare grijă în grădina Mitropoliei.

Unul dintre copii a pus pe hârtie impre­siile sale, pentru a le împărtăÅŸi ÅŸi celor care, din motive binecuvântate, nu au putut fi pre­zenÅ£i câteva dintre momentele frumoase pe­trecute în acea după-amiază.

„Nu ÅŸtiu alÅ£ii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la vânătoarea de ouă de ciocolată de la Limours, parcă îmi saltă ÅŸi acum inima de bucurie. Erau ouÅŸoarele aÅŸa de bine ascunse că a trebuit să răscolim toate tufiÅŸurile ÅŸi să căutăm până ÅŸi în fântână ca să găsim câte o pun­guÅ£ă cu mult dorita comoară.

Apoi, nu am pornit noi aÅŸa, de capul nos­tru, să căutăm, ci ne-am împărÅ£it în cete. Am aÅŸezat câteva sticle umplute cu apă pe post de popice ÅŸi ne-am întrecut la doborâtul lor cu mingea. Ceata cea mai vrednică a pornit pri­ma în căutare ÅŸi s-a întors victorioasă cu cinci punguÅ£e. Cei care am rămas ne-am întrecut la ghicitori. Îmi mai aduc aminte una, pentru că era dulce ÅŸi suna cam aÅŸa:

«Mama sau bunica-l face / Îl frământă ÅŸi îl coace / Cu stafide, nuci sau mac, / AÅ£i ghi­cit, e... cozonac».

Ceata cea mai isteaÅ£ă ÅŸi mai iute la ghici­tori a pornit la rândul ei să-ÅŸi încerce norocul la vânătoarea de ouă. Ce să vă spun, dragii mei, comorile s-au lăsat cu greu descoperite, pen­tru că fuseseră ascunse cu mare grijă de însăÅŸi Domnia Sa, Vornicul Capitănean.

VreÅ£i să ÅŸtiÅ£i dacă le-am găsit pe toate? Ei bine, vă spun drept, am găsit treizeci ÅŸi ÅŸapte de pungi, pentru că trei au dispărut ca prin minune, ori în adâncul pământului, ori în adân­cul unei burtici mai flămânde...

După muncă ÅŸi răsplată, ouăle au dispă­rut la fel de repede cum au apărut, lăsând în urmă prelungiri de zâmbete ciocolatii pe fe­Å£ele noastre.

După ce ne-am înfrup­tat noi din ciocolată pen­tru o săptămână întreagă, am pornit către terenul de sport din Limours. Copiii cei mai mici s-au întrecut la «Å¢ară, Å£ară, vrem os­taÅŸi!», iar cei mai mari au încins un fotbal pe cinste, la care au participat chiar ÅŸi părinÅ£ii. Golurile s-au Å£i­nut lanÅ£, la fel ca ÅŸi strigă­tele de bucurie. CâÅŸtigătorii au primit cupa «Marele iepure de ciocolată», care a fost rapid fotografiat îna­inte să se micÅŸoreze văzând cu ochii...

După o gustare cu fructe, pentru a împros­păta forÅ£ele campionilor, ne-am întors cu toÅ£ii la Mitropolie, unde maicile ne-au servit cu o brioÅŸă foarte bună.

În maÅŸină, la întoar­cere, mă gândeam că sunt foarte fericit; IPS Iosif, maicile ÅŸi părinÅ£ii de la Mitropolie ne iubesc foarte mult, ne primesc pe toÅ£i cu braÅ£ele deschi­se ÅŸi ne fac să ne simÅ£im ca acasă.

Åži aÅŸa, legănându-mă maÅŸina, am adormit...”

Iulian, Paris