In cautarea oualor de ciocolata

publicat in Asociația Nepsis pe 8 Iunie 2013, 15:58

După ce ne-am bucurat cu toții de sfintele sărbători ale Învierii Dom­nului, sâmbătă, 11 mai 2013, co­piii din regiunea pariziană au fost invitați de organizația NEPSIS la Limours, ca să desco­pere surprizele din ciocolată ascunse cu mare grijă în grădina Mitropoliei.

Unul dintre copii a pus pe hârtie impre­siile sale, pentru a le împărtăși și celor care, din motive binecuvântate, nu au putut fi pre­zenți câteva dintre momentele frumoase pe­trecute în acea după-amiază.

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la vânătoarea de ouă de ciocolată de la Limours, parcă îmi saltă și acum inima de bucurie. Erau oușoarele așa de bine ascunse că a trebuit să răscolim toate tufișurile și să căutăm până și în fântână ca să găsim câte o pun­guță cu mult dorita comoară.

Apoi, nu am pornit noi așa, de capul nos­tru, să căutăm, ci ne-am împărțit în cete. Am așezat câteva sticle umplute cu apă pe post de popice și ne-am întrecut la doborâtul lor cu mingea. Ceata cea mai vrednică a pornit pri­ma în căutare și s-a întors victorioasă cu cinci punguțe. Cei care am rămas ne-am întrecut la ghicitori. Îmi mai aduc aminte una, pentru că era dulce și suna cam așa:

«Mama sau bunica-l face / Îl frământă și îl coace / Cu stafide, nuci sau mac, / Ați ghi­cit, e... cozonac».

Ceata cea mai isteață și mai iute la ghici­tori a pornit la rândul ei să-și încerce norocul la vânătoarea de ouă. Ce să vă spun, dragii mei, comorile s-au lăsat cu greu descoperite, pen­tru că fuseseră ascunse cu mare grijă de însăși Domnia Sa, Vornicul Capitănean.

Vreți să știți dacă le-am găsit pe toate? Ei bine, vă spun drept, am găsit treizeci și șapte de pungi, pentru că trei au dispărut ca prin minune, ori în adâncul pământului, ori în adân­cul unei burtici mai flămânde...

După muncă și răsplată, ouăle au dispă­rut la fel de repede cum au apărut, lăsând în urmă prelungiri de zâmbete ciocolatii pe fe­țele noastre.

După ce ne-am înfrup­tat noi din ciocolată pen­tru o săptămână întreagă, am pornit către terenul de sport din Limours. Copiii cei mai mici s-au întrecut la «Å¢ară, țară, vrem os­tași!», iar cei mai mari au încins un fotbal pe cinste, la care au participat chiar și părinții. Golurile s-au ți­nut lanț, la fel ca și strigă­tele de bucurie. Câștigătorii au primit cupa «Marele iepure de ciocolată», care a fost rapid fotografiat îna­inte să se micșoreze văzând cu ochii...

După o gustare cu fructe, pentru a împros­păta forțele campionilor, ne-am întors cu toții la Mitropolie, unde maicile ne-au servit cu o brioșă foarte bună.

În mașină, la întoar­cere, mă gândeam că sunt foarte fericit; IPS Iosif, maicile și părinții de la Mitropolie ne iubesc foarte mult, ne primesc pe toți cu brațele deschi­se și ne fac să ne simțim ca acasă.

Åži așa, legănându-mă mașina, am adormit...”

Iulian, Paris