Cuvantul Episcopului Timotei

Acum știm că Dumnezeu, atât de mult „a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaÅ£ă veșnică”. CredinÅ£a noastră, cu siguranÅ£ă, capătă un nou suflu în aceste zile de sărbătoare, pentru că Duhul Sfânt o face vie și lucrătoare în noi, acum mai mult decât oricând.

Hristos este, fără îndoială, învierea și mântuirea noastră. Prin cuvintele Sale adresate lui Nicodim, unul dintre fruntașii iudeilor, Hristos, Stăpânul vieÅ£ii și Mântuitorul nostru, ne descoperă că nu Își propune să ne judece, ci să ne mântuiască: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea”. Cât de bun și milostiv este Dumnezeu cu noi toÅ£i! Chiar dacă adesea noi suntem nemulÅ£umitori și răi, El alege, totuși, nu să ne pedepsească sau să ne judece în vreun fel, ci să ne mântuiască, îndreptân-du-ne. Hristos vine la tot omul căzut, pentru ca să-l ridice și să-i dăruiască pocăinÅ£a și iertarea păcatelor și astfel, prin El, omul să se mântuiască.

Cum trebuie, însă, să înÅ£elegem cuvântul lui Dumnezeu, care ne spune că Hristos a venit în lume ca să ne dea nouă pocăinÅ£a și iertarea păcatelor? Desigur, gândindu-ne în primul rând la faptul că pocăinÅ£a și iertarea păcatelor sunt acte fundamentale, ce se lucrează permanent în sufl etul omului care își dorește mântuirea cu Hristos. Mai apoi, ar trebui să conștientizăm faptul că doar celui pocăit și care iubește i se iartă păcatele și că, în defi nitiv, iertarea o primim de la Dumnezeu, în măsura în care și noi suntem dispuși să iertăm celor ce ne greșesc nouă.

Câte ceva din toate acestea le știm din experienÅ£a noastră de creștini, dar de cele mai multe ori ne raportăm la pocăinÅ£ă doar ca la o lucrare duhovnicească ce ne solicită interesul numai pentru o perioadă de timp, după care, mulÅ£umiÅ£i fiind, revenim la cele de dinainte. Uităm foarte ușor că pocăinÅ£a trebuie să devină o stare a noastră permanentă, că ea nu este și nu trebuie să fi e altceva decât firescul nostru de zi cu zi. Sfântul Isaac Sirul avea să ne spună: „Această viaÅ£ă v-a fost dată pentru pocăinÅ£ă. N-o risipiÅ£i în căutări zadarnice”. Așadar, viaÅ£a noastră, de la începuturile ei conștiente până la mormânt, ni se propune să o petrecem în pocăinÅ£ă: „lui Hristos-Dumnezeu să o dăm”, așa cum suntem îndemnaÅ£i în ecteniile de la Sfânta Liturghie.

A face pocăinÅ£ă înseamnă a privi cu încredere către cer, a te lepăda de tine însuÅ£i și de cele ale pământului și a-Å£i dori să te locuiască Hristos, căci doar cel ce-și va da sufletul pentru Hristos, acela și-l va mântui. Sfântul Ioan Scărarul, dascălul pocăinÅ£ei, ne spune și el, în cuvinte alese, că doar: „Cel ce a îmbrăcat plânsul fericit și plin de har ca pe o haină de nuntă a cunoscut râsul duhovnicesc al sufletului”. Cu toÅ£ii ne dorim râsul duhovnicesc al sufletelor noastre, adică fericirea după care tânjim neîncetat, pentru aceasta, însă, este nevoie de lucrarea pocăinÅ£ei și plânsul pentru păcatele noastre nenumărate.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ne-a prilejuit și anul acesta înălÅ£area la cele cerești. Am primit harul mântuitor și dătător de viaÅ£ă veșnică și am trecut împreună cu El de pe pământ la cer, ne-am bucurat cu toÅ£ii de lumina Sa și pentru aceasta Îi mulÅ£umim.

„ÎngropaÅ£i fiind împreună cu El prin botez, cu El aÅ£i și înviat prin credinÅ£a în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morÅ£i”. Vă urez din tot sufl etul ca această lumină a Învierii lui Hristos, pe care aÅ£i primit-o astăzi, să vă mângâie sufletele mereu și să vă aducă multă bucurie, vouă și celor dragi ai voștri!

Hristos a Înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Episcopul Timotei