1 Aprilie 2010

Facă-se voia Ta (II)

Cum putem şti dacă trăim conform voinţei lui Dumnezeu? Iată un indiciu: dacă lipsa vreunui lucru te întristează, aceasta înseamnă că nu te-ai încredinţat cu totul voinţei lui Dumnezeu, având poate, în acelaşi timp, impresia că trăieşti conform voinţei lui. Cel care trăieşte după voinţa lui Dumnezeu nu-şi face griji pentru nimic. Iar dacă are nevoie de ceva, el se încredinţează lui Dumnezeu şi pe sine şi pe acel lucru; şi dacă nu poate obţine ceea ce îi face trebuinţă, el rămâne netulburat, ca şi cum l-ar avea.

Omul care s-a încredinÅ£at voinÅ£ei lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, de nimic. Åži orice i s-ar întâmpla, el îÅŸi spune: „AÅŸa este pe placul lui Dumnezeu”. Dacă este bolnav, el gândeÅŸte: „Este un semn că această boală îmi este necesară, fără de care Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o. […] Cea mai bună... Citeste articolul

Un singur lucru ne desparte de Dumnezeu ÅŸi o singură cauză a pricinuit căderea lui Adam ÅŸi a fiecăruia din noi: încălcarea voinÅ£ei lui Dumnezeu. Această neascultare este sursa unică a tuturor păcatelor omeneÅŸti. Ea este ÅŸi sursa unică a răului, căci voinÅ£a lui Dumnezeu este Binele absolut; sursa unică a minciunii, căci voinÅ£a lui Dumnezeu este Adevărul absolut; sursa unică a... Citeste articolul

1 Ianuarie 2010

Adevărul lui Dumnezeu și minciuna lumii (II)

„Hristos grăieşte astfel : un singur lucru este de trebuinţă (Luca 10, 42). Care este acela? Veşnica mântuire. Tot ce este în lume trece, cum trece însăşi lumea. La moarte părăsim lumea şi tot ce este în lume: cinstire, slavă, bogăţie, plăceri, prieteni, fraţi, părinţi, copii, meserie. Doar cu sufletele trecem de aici fie la viaţa veşnică, fie la chinul veşnic. Când aflăm mântuirea sufletului, dobândim ceva mai de preţ decât lumea întreagă. Dimpotrivă, ce folos ai dacă vei dobândi toate comorile lumii, dacă vei pierde mântuirea sufletului ? Ce folos este omului de ar dobândi lumea toată, iar sufletul şi-l va pierde ? – spune Mântuitorul lumii (Mt. 16, 26).” (Sfântul Tihon din Zadonsk – „Despre îndatoririle creştinului faţă de sine însuşi”).

NaÅŸterea pruncului Iisus restabileÅŸte alianÅ£a omului cu Dumnezeu ÅŸi unitatea între cer ÅŸi pământ. Steaua de la Betleem ne arată calea mântuirii, a adevărului ÅŸi a vieÅ£ii, într-o lume căzută sub puterea minciunii ÅŸi a morÅ£ii. Hristos cel fără de păcat a venit în lumea robită păcatului pentru a vindeca ochii noÅŸtri orbi ÅŸi a aduce dovada, prin... Citeste articolul

  „Cel ce gândeÅŸte cele pământeÅŸti, nu cele de Sus, prin însuÅŸi acest fapt se întoarce de la cuvântul lui Dumnezeu, îl dispreÅ£uieÅŸte ÅŸi îl nesocoteÅŸte. Deci oricum Å£i-ai întoarce gândirea, omule, ai de ales între două lucruri: ori să iubeÅŸti cuvântul lui Dumnezeu ÅŸi să laÅŸi lumea, ori să laÅŸi... Citeste articolul

16 Iunie 2009

Omul revoltat

„Revolta metafizică este actul prin care un om se răzvrăteşte împotriva condiţiei sale şi împotriva întregii creaţii. Ea este metafizică prin faptul că tăgăduieşte sensul omului şi scopul creaţiei. (...) Omul revoltat se situează într-un stadiu fie premergător, fie posterior omului religios, revendicând o ordine omenească în care toate răspunsurile să fie omeneşti. (...). Ar fi astfel posibil de dovedit că nu pot exista pentru cugetul omenesc decât două universuri posibile, cel al religiei (sau, în limbaj creştin, al mâtuirii), şi cel al revoltei. ” (A. Camus - „Omul revoltat”)

TendinÅ£a de a se împotrivi ÅŸi de a se răzvrăti este o trăsătură generală constitutivă a naturii omeneÅŸti, la fel ca ÅŸi conÅŸtiinÅ£a ÅŸi inteligenÅ£a. AÅŸa încât am putea spune, parafrazându-l pe Descartes: „ Mă revolt, deci sunt” – „ deci suntem”[...], scrie Camus, într-atât revolta i se pare a fi fundamentală pentru a defini... Citeste articolul

1 Mai 2009

Despre discernământ

« Virtutea cea mai mare este discernământul »  (Sf. Isaac Sirul - « Cuvântări ascetice »)

« Orice gând în care nu predomină pacea ÅŸi smerenia nu este conform lui Dumnezeu, ci este în mod vădit o aÅŸa zisă bună inspiraÅ£ie venită de la duhurile rele. Căci Domnul nostru vine cu pace, iar tot ce vine de la VrăjmaÅŸ este însoÅ£it de tulburare ÅŸi agitaÅ£ie. (…) Trebuie să facem totul cu discernământ. Să ne măsurăm propriile puteri,... Citeste articolul

Dumnezeu, Cel veÅŸnic, Cel care Este, fără de început ÅŸi fără de sfârÅŸit, nu poate muri, ÅŸi deci nu poate nici învia. Când spunem că Hristos a înviat ÅŸi că a biruit moartea, este vorba de omul Iisus ÅŸi nu de Hristos Dumnezeu, care a fost, este ÅŸi va fi pururi viu. Moartea nu are existenÅ£ă reală, ea nefiind creată de Dumnezeu. Ceea ce numim moarte este o... Citeste articolul

Furtuna care zdruncină de câteva luni încoace corabia supraîncărcată de bogăÅ£ii a economiei occidentale nu are nimic surpinzător dacă privim această criză mondială a sistemului bancar ÅŸi financiar într-o perspectivă spirituală. Într-adevăr, acest uriaÅŸ edificiu planetar, aidoma unui turn al lui Babel clădit pe nisipurile miÅŸcătoare ale goanei după profit ÅŸi ale... Citeste articolul

1 Ianuarie 2009

Tăcerea lui Dumnezeu

„Hristos-Dumnezeu este infinit în puterea Lui; Duhul Său umple toate abisurile. (...) Când stăm în faţa lui Dumnezeu într-o tăcere lipsită de orice imagine, într-o totală goliciune a întregii noastre fiinţe, atunci adâncurile făpturii noastre ne sunt dezvăluite şi nouă. O concentrare extremă – o reunire a tot ce se află înlăuntrul nostru şi constituie personalitatea noastră – ne permite să vedem că, după obârşia şi natura ei, fiinţa întregii omeniri este o singură făptură, constituie un singur Om. (...) În acest fel putem înţelege cuvântul lui Hristos: „Astfel încât toţi să fie una precum noi suntem una” (vezi Ioan 17, 20-23) (Părintele Sofronie – „Rugăciunea, experienţă a veşniciei”).

Organele unui trup viu ÅŸi sănătos lucrează în tăcere zi ÅŸi noapte, asigurând funcÅ£iile vitale ÅŸi unitatea organismului. Este tăcerea vieÅ£ii. Un trup neînsufleÅ£it conÅ£ine aceleaÅŸi organe, dar tăcerea lor este opusul celei dintâi: ea este semnul că inima a încetat să bată ÅŸi să menÅ£ină legătura vie a organelor ÅŸi unitatea organismului, ceea ce duce... Citeste articolul

1 Decembrie 2008

Astăzi vouă S-a născut un Mântuitor (Luca 2, 11)

 « Pentru a veni în această lume, Dumnezeu a ales făptura plăpândă a unui copil. Tot aşa şi noi trebuie să ne regăsim inima de copil, adică să ne ştim slabi şi nevoiaşi, dar şi iubiţi de un Tată plin de blândeţe. Crăciunul poate fi acest moment privilegiat în care să renunţăm în sfârşit la mândrie, la voinţa de putere, la egoism şi la iluzia care ne face să credem că putem trăi fără dragostea Tatălui. La Crăciun putem fi precum fiul risipitor, care vede de departe pe tatăl său venindu-i în întâmpinare cu braţele întinse (…). Îmi  place, mai cu seamă în seara de Crăciun, să cuget asupra unui frumos aforism al unui înţelept musulman: „Despică inima omului şi vei găsi un soare!” ».  (Sora Emmanuelle – Convorbire – revista „Panorama”, decembrie 2007)

Crăciunul este sărbătoarea copiilor, adică sărbătoarea fiecăruia din noi, oricare ar fi vârsta noastră, căci suntem cu toÅ£ii, mici ÅŸi mari, copiii lui Dumnezeu. Figura luminoasă a surorii Emmanuelle (1908 - 2008), care s-a reîntors la Tatăl ceresc în octombrie trecut, a fost, ÅŸi va rămâne pentru totdeauna în amintirea celor care au văzut-o ÅŸi auzit-o, o mărturie vie... Citeste articolul

1 Noiembrie 2008

Fericiți cei ce plâng, că aceia vor fi mângâiați (Matei 5, 4)

„Aşa cum nu există, după spusele doctorilor, nicio persoană perfect sănătoasă, am putea spune la fel, cunoscând bine omul, că nu există niciunul ferit de deznădejde, în care să nu sălăşluiască în adânc o îngrijorare, o nepotrivire, o teamă de un nu ştiu ce necunoscut sau pe care nici nu îndrăzneşte să-l cunoască ( …). În cugetul omului mocneşte un rău căruia, numai rareori, într-o străfulgerare, o teamă inexplicabilă îi dă la iveală prezenţa lăuntrică. Şi în orice caz, nimeni şi niciodată nu a trăit şi nu trăieşte în afara creştinismului fără a fi deznădăjduit, şi nici în creştinism nimeni, dacă nu este un adevărat creştin; căci întotdeauna, cu excepţia creştinului desăvârşit, un grăunte de deznădejde rămâne înlăuntrul lui” (Sören Kierkegaard – Tratatul deznădejdii).

Răul nelămurit ÅŸi incurabil înrădăcinat în om, evocat de filozoful danez, nu are la origine o cauză psihologică, adică un dezechilibru nervos legat de viaÅ£a personală a individului – de aceea niciun fel de psihanaliză sau psihoterapie nu va putea să-l lecuiască – ci este o boală de natură spirituală ÅŸi o categorie ontologică specifică fiinÅ£ei omeneÅŸti, care este... Citeste articolul

1 Octombrie 2008

Vulturul și cocoșul

„Atâta timp cât nu cunoaşte nimic mai înalt, omul se mulţumeşte cu puţinul pe care-l are. El seamănă cu un cocoş care vieţuieşte la ţară, într-o mică ogradă, vede câţiva oameni şi câteva animale, cunoaşte vreo zece găini; el este mulţumit cu viaţa lui, întrucât nu cunoaşte nimic mai mult. Dar vulturul care zboară în înaltul norilor, a cărui privire ageră cuprinde largi orizonturi (…), care se bucură de frumuseţea lumii şi cunoaşte numeroase ţări, fluvii şi mări (…), acest vultur nu ar fi fericit dacă l-am ţine în mica ogradă împreună cu cocoşul. (…) Tot aşa se întâmplă şi în viaţa duhovnicească. Cel care nu a cunoscut harul Duhului Sfânt, seamănă cu acel cocoş care nu are habar de zborul vulturului în înaltul cerului”.    (Sfântul Siluan – „Scrieri”)

Unitatea lumii naturale cu cea spirituală se află la originea a numeroase parabole ÅŸi simboluri biblice care se referă la lumea naturală pentru a ne comunica adevăruri duhovniceÅŸti, precum metafora Sfântului Siluan citată mai sus. Într-adevăr, aÅŸa cum remarcă Mircea Eliade („Tratat de istorie a religiilor”), pentru omul religios „Natura nu este... Citeste articolul

1 Septembrie 2008

Robia patimilor

”O vrabie legată de picior, dacă vrea să-şi ia zborul, este reţinută de această legătură. Tot aşa spiritul care nu are încă libertatea interioară, dacă încearcă să se avânte către cunoaşterea realităţilor cereşti, recade pe pământ, înlănţuit de puterea patimilor” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

Cuvântul „patimă” prezintă în limba română o conotaÅ£ie negativă, în timp ce cuvântul „pasiune”, preluat din franceză, a căpătat o valoare pozitivă, deÅŸi etimologia latină a celor doi termeni este aceeaÅŸi: pati, a suferi sau a îndura o suferinÅ£ă; participiul trecut – passus – a slujit la formarea substantivului passio-nis,... Citeste articolul

1 Iulie 2008

ÃŽnțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 3, 19)

„Dumnezeu nu se dezvăluie sufletelui mândru. Cel mândru, chiar dacă ar studia toate cărţile, nu-L va cunoaşte niciodată pe Domnul. Căci mândria nu lasă loc într-însul pentru harul Duhului Sfânt, iar Dumnezeu nu poate fi cunoscut decât prin Sfântul Duh” (Sfântul Siluan, Despre smerenie).

Trufia este o boală ucigătoare a sufletului care macină ÅŸi otrăveÅŸte toate facultăÅ£ile omeneÅŸti, intelectuale, afective ÅŸi spirituale: „Scară putredă e mândria, ÅŸi cine se urcă pe ea se va prăbuÅŸi” (Sfântul Evagrie Ponticul, Despre cele opt gânduri ale răutăÅ£ii). Mândria poate lua aparenÅ£a tuturor virtuÅ£ilor creÅŸtine, ÅŸi chiar a... Citeste articolul

1 Mai 2008

La ce serverște suferința?

« Crezi oare că putem urca la ceruri fără pătimiri, fără amărăciuni, fără lacrimi ? Fostul nostru stareţ, Părintele Iosif Isihastul, spunea mereu : « Toată viaţa mea n-a fost decât un martiriu ». Dar una este să auzi acest cuvânt şi altceva să-l trăieşti, să verşi lacrimi în fiecare zi, şi sânge noaptea, pentru tine însuţi sau pentru alte persoane iubite. (…) Cât de mult ne învaţă experienţa !!! De aceea, când auzi vorbindu-se de suferinţă, roagă-te pentru cel ce suferă : nu-i cere lui Dumnezeu să-l izbăvească de suferinţă ci să-i dea răbdare. Căci în suferinţă se află Dumnezeu. Mai întâi Răstignirea, apoi Învierea. » - Părintele Efrem din Katunakia (1912-1988).

Când o fiinÅ£ă omenească vine pe lume, nimeni nu poate ÅŸti dacă va avea o existenÅ£ă fericită, o sănătate bună sau o viaÅ£ă îndelungată. Dar putem fi siguri că oricare îi va fi soarta ÅŸi oricare ar fi naÅ£ionalitatea, sexul, averea ÅŸi situaÅ£ia socială a acelei persoane, ea va avea de înfruntat tot felul de încercări, dureri ÅŸi suferinÅ£e pe tot parcursul... Citeste articolul