Gânduri către tinerii noștri

Dragi tineri,

La aniversarea a patru ani de la înființarea Frăției Nepsis – Italia, aș vrea mai întâi să vă felicit pe toți cei care ați fost părtași la prima noastră întâlnire de la Episcopie și pe toți cei care v‑ați adăugat de atunci încoace acestui grup!

Multe lucruri frumoase s‑au întâmplat în acești patru ani și ele vor rămâne pentru totdeauna întipărite în inimile celor care le‑ați trăit...

Dar oare mi se pare doar mie sau observați și voi, privind în urmă, că entuziasmul vostru de atunci nu mai este același?!... Inițiativele voastre s‑au împuținat și viața voastră s‑a întors la „ale ei”, așa cum face „toată lumea”... Sau poate vă așteptați să fim noi, Episcopia, cei care lansează și propun toate inițiativele?!... Am și făcut‑o un timp, însă interesul vostru s‑a diminuat treptat, în afara locurilor unde preotul și/sau preoteasa s‑au îngrijit să vă adune în jurul unor proiecte...

Probabil că adevărul e undeva „la mijloc”, dar ceea ce trebuie să constatăm și să admitem este că nici o inițiativă, oricât de frumoasă ar fi ea, nu poate funcționa de una singură!... Pe de altă parte, nu cred că vocația unei frății a tinerilor creștini trebuie să aibă ca prim și unic scop organizarea de excursii și de festivaluri, oricât de folositoare și de frumoase ar fi ele... Am putut constata cu toții că nu e suficient pentru a vă atrage și a vă ține împreună...

Aceasta înseamnă că, în ciuda tuturor inițiativelor și eforturilor, CEVA lipsește... Åži acel „ceva” este de fapt ESENÅ¢IALUL, fără de care tot ce facem este lipsit de consistență și mai ales de perspectivă. Acel „ceva” este de fapt „Cineva”, pe care lumea aceasta și fiecare dintre noi, oricât de bine intenționați și de creștini ne considerăm, avem tendința să‑L pierdem din ecuația vieții noastre personale, familiale, comunitare etc... El este Cel Care ne‑a spus: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5) și a mai spus: „Cine nu adună cu Mine risipește” (Matei 12, 30).

De aceea, temelia pe care suntem chemați să așezăm, nu doar Frăția Nepsis, ci și întreaga noastră viață, este Domnul Hristos – Piatra cea tare (I Corinteni 10, 4) pe care putem clădi cu nădejde prezentul și viitorul nostru și al obștii creștinești din care facem parte.

De aceea, vreau să vă pun la inimă, în această zi aniversară, și să vă îndemn să‑L (re)aducem în centrul vieții și al atenției noastre pe Hristos (și NU pe noi!), pe Care să‑L rugăm să ne ajute să dăm sensul care lipsește vieții noastre, Frăției Nepsis, străduindu‑ne să nu‑L mai pierdem din ecuație, de acum înainte, în toate inițiativele noastre.

Pentru a‑L pune în centrul vieții noastre pe Domnul Hristos, e nevoie să‑L cunoaștem mai bine și să dezvoltăm o relație PERSONALÄ‚ cu El, pe care să o întreținem ca pe cea mai fidelă relație de „prietenie” pe care am avut‑o vreodată și chiar mai mult... Adică să‑L căutăm zi de zi, cum facem cu cel mai bun prieten, dar nu la „telefon”, ci direct, cu gândul, pe rețeaua inimii, a cărei folosire e gratuită, având „instalate” în noi, de la Botez, toate cele necesare ca ea să aibă o funcționare perfectă... Apoi să ne hrănim zilnic nu doar cu mâncare pentru trup, ci și cu mâncare pentru suflet, mai ales cu Cuvintele pe care ni le‑a lăsat prin Sfinții săi Apostoli în cele patru Evanghelii. Să citim, de exemplu, în această perioadă a postului Crăciunului, la începutul Evangheliei de la Matei și de la Luca, cele ce aceștia ne spun despre nașterea Domnului Hristos. Să căutăm și să învățăm colinde care vestesc Nașterea Domnului, nu atât după înregistrările din comerț, cât pe cele cântate de bunicile și de părinții noștri, așa cum s‑au păstrat și ni s‑au transmis de înaintașii noștri, peste veacuri. Åži astfel să devenim și noi vestitori ai Nașterii Domnului pentru cei din jurul nostru. Să ne pregătim cămara sufletului, curățind‑o prin spovedanie și post (după putință), pentru a putea să‑L primim pe Pruncul Hristos, Trup și Sânge, ca într‑o iesle călduroasă și curată, în ziua de Crăciun.

Apoi, bucuria noastră și pregătirile pentru Crăciun să nu se limiteze doar la „noi și la ai noștri”, ci din cele care ne prisosesc – haine, jucării, mâncare – să pregătim și să dăm și celor lipsiți și săraci. Căci Dumnezeu Însuși le va primi și le va privi precum a privit darurile aduse Lui de către păstori și de către magi... Åži din aceasta să ne facem un obicei pe care să nu‑l mai părăsim niciodată. Astfel, viața noastră de creștini nu va consta doar într‑un certificat de botez sau într‑un afiș frumos, pus pe perete, ci va fi un izvor de fapte bune și plăcute lui Dumnezeu, care ne vor aduce multă bucurie și binecuvântare.

Aceste câteva exemple sunt hărăzite să vă dea măsura cea de toată vremea a vieții voastre de tineri creștini, de care să nu vă aflați rușinați, având mai puțină râvnă și zel pentru Dumnezeu decât au suporterii (tifosi) pentru echipa pe care o susțin, deși aceasta nu‑i învață și nu‑i ajută nici să‑i ierte pe cei ce le greșesc, nici să aibă nădejde că vor merge în Rai și credință că îi vor întâlni pe Dumnezeu și pe sfinții Săi după moarte, și nici puterea de a‑i iubi pe toți oamenii, chiar și pe cei ce le fac rău...

Așadar, nu uitați că fericirea și împlinirea voastră depind de atenția și de locul pe care le acordați în viața voastră ESENÅ¢IALULUI, adică Domnului Hristos Cel Care este cu noi „în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28, 20).

Astfel făcând, veți fi fericiți și îi veți ferici și pe părinții voștri și, mai ales, veți da SENS vieții voastre de acum, sens care să nu se limiteze doar la împlinirea profesională și materială, omenească, ci care să vă ajute să treceți peste numeroasele greutăți care vă stau în cale, deschizându‑vă o perspectivă fără de sfârșit, alături de Cel Care a biruit suferința și moartea și Care ne așteaptă să ne bucurăm împreună cu El de frumusețile de nedescris ale Împărăției cerurilor.

Urându‑vă tuturor să aveți parte de această bucurie încă de pe acum, vă felicit încă o dată cu ocazia aniversării pe care o sărbătorim astăzi, rugând pe Domnul Hristos, pe Preacurata Sa Maică, pe Sfântul nostru drag Nicolae, pe sfinții Neagoe Basarab, Potițiu din Dacia și Nicolae Pelerinul de la Trani, ocrotitorii voștri, să vă fie împreună‑călători pe calea vieții, ferindu‑vă de primejdii vătămătoare de suflet și de trup, și să vă călăuzească până la sfârșitul cel fericit pe care Tatăl nostru cel Ceresc l‑a rânduit pentru noi de la Botez!

Cu părintească binecuvântare, al vostru părinte și frate mai mare,

† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,
La prăznuirea celui între sfinți Părintele nostru Nicolae,
arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni – Roma, 6 decembrie, 2012