Cuvânt la Nașterea Domnului

Fiecare dintre noi avem felul nostru de a ne raporta la sărbătoarea Crăciunului. CunoaÅŸtem, trăim ÅŸi iubim în felul nostru ÅŸi în funcÅ£ie de starea duhovnicească în care ne aflăm. Dumnezeu, însă, „este acelaÅŸi ieri, astăzi ÅŸi în veci” (Evrei 13, 8). El ne iubeÅŸte cu aceeaÅŸi intensitate pe fiecare, ca ÅŸi cum am fi singuri în tot universul, ne împărtăÅŸeÅŸte aceeaÅŸi binecuvântare tuturor ÅŸi ne adresează aceeaÅŸi chemare: „VeniÅ£i la mine toÅ£i cei osteniÅ£i ÅŸi împovăraÅ£i ÅŸi Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11, 28). Omul îÅŸi găseÅŸte odihna doar atunci când sufletul său se umple de pace ÅŸi nu de orice pace, ci de pacea care vine de sus, din cer, pace pe care o cerem să se sălăÅŸluiască între noi la fiecare slujbă pe care o săvârÅŸim în biserică, pacea lui Dumnezeu care se revarsă peste întreaga creaÅ£ie: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu ÅŸi pe pământ pace, între oameni bună învoire” (Lc. 2, 14). Cu acest imn al bucuriei i‑au întâmpinat îngerii pe păstori când le‑au anunÅ£at naÅŸterea Mântuitorului. Domnul nostru Iisus Hristos, prin naÅŸterea ÅŸi jertfa Lui, a adus pace, o pace duhovnicească pe care nimeni nu o poate răspândi decât numai Dumnezeu. „Pace vă las vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (In. 14, 27) ne spune Domnul. El ne dă o altfel de pace, o pace care izvorăÅŸte din Dumnezeu Care este izvor de iubire. El s‑a făcut om pentru noi, El s‑a căit de păcatul făcut de Adam în rai, ca noi, la rându‑ne, să ne împăcăm cu El, cu semenii noÅŸtri ÅŸi cu noi înÅŸine. Această pace o găsim ÅŸi o păstrăm doar rămânând în Biserică. În Biserică ne regăsim pe noi înÅŸine, ne regăsim unii pe alÅ£ii ÅŸi Îl găsim pe Dumnezeu. În Biserică ne venim în fire recunoscându‑L pe Dumnezeu ca Tată, iar El recunoscându‑ne pe noi ca fii: „Eu am zis: dumnezei sunteÅ£i ÅŸi fiii Celui Prea Înalt toÅ£i” (Ps. 81, 6), grăieÅŸte psalmistul David. Aici, în Biserică, simÅ£im că Hristos trăieÅŸte în fiecare dintre noi ÅŸi că El ne împărtăÅŸeÅŸte ÅŸi ne descoperă adevărata fire umană, pentru că El este adevăratul prototip al omului.

CreÅŸterea noastră cu Hristos ÅŸi în Hristos este ceea ce ne împlineÅŸte ÅŸi ceea ce ne dă bucuria vieÅ£ii, bucurie de care ne putem împărtăÅŸi încă din această viaÅ£ă ÅŸi care va fi deplină în ceruri, atunci când vom trăi bucuria revederii lui Dumnezeu.

Cu toÅ£ii ne dorim fericirea, dorim să avem pace sufletească ÅŸi bucurie în inimile noastre. De aceea, mai ales acum, la ceas de praznic, ne trimitem unii altora felicitări ÅŸi urări de tot binele. Însă câÅ£i dintre noi suntem conÅŸtienÅ£i că ele nu se pot împlini decât dacă le cerem de la Dumnezeu ÅŸi că darul vine de la Dumnezeu? Căci spune Sfântul Ioan Evanghelistul: „Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s‑a dat lui din cer” (Ioan 3, 27). Poate că unii ne întrebăm ce‑ar trebui să facem mai mult pentru a‑L simÅ£i pe Dumnezeu pururea lângă noi ÅŸi pentru ca El să ne dăruiască mereu darurile cele cereÅŸti pe care le dorim ÅŸi după care tânjim? Răspunsul îl cunoaÅŸtem cu toÅ£ii ÅŸi, în măsura în care suntem sinceri cu noi înÅŸine, ÅŸtim ÅŸi ceea ce trebuie să facem. Desigur, este nevoie ca să ne lepădăm de cele trupeÅŸti, după cum ne învaÅ£ă Sf. Ap. Pavel: „Drept aceea, omorâÅ£i mădularele voastre, cele pământeÅŸti: desfrânarea, necurăÅ£enia, patima, pofta rea, lăcomia care este închinare la idoli…” (Coloseni 3, 5‑6), ÅŸi să căutăm neîncetat cele cereÅŸti ÅŸi dumnezeieÅŸti. Pentru aceasta S‑a născut Hristos, să ne arate tuturor cum anume să murim păcatului, cum să ne luptăm cu ispitele ÅŸi ce să facem pentru a ne naÅŸte în ÎmpărăÅ£ia Cerurilor. Hristos S‑a născut, dragii mei, S‑a făcut asemenea nouă pentru a ne arăta calea, ca ÅŸi noi să ne naÅŸtem odată cu El ÅŸi odată născuÅ£i din nou, să ne facă fii ai lui Dumnezeu „celor câÅ£i L‑au primit (pe Hristos), care cred în Numele Lui, le‑a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s‑au născut” (Ioan 1, 12‑13). Iată de ce El vine continuu ÅŸi doreÅŸte să se nască în peÅŸtera cea întunecoasă ÅŸi răcoroasă a inimilor noastre, unde reaprinde focul iubirii dumnezeieÅŸti celei veÅŸnice care ne face ÅŸi pe noi veÅŸnici. El ne arată mereu calea ÅŸi ca un frate ne ÅŸi conduce pe această cale, ba mai mult, se ÅŸi jertfeÅŸte pentru a ne scăpa viaÅ£a, iar în cele din urmă moare pentru ca noi să murim păcatului ÅŸi învie pentru ca noi să viem dreptăÅ£ii. Vă doresc din toată inima să trăiÅ£i NaÅŸterea lui Hristos ca naÅŸterea voastră, a fiecăruia în parte ÅŸi să vă întăriÅ£i în credinÅ£a în „ÎnsuÅŸi Domnul nostru Iisus Hristos ÅŸi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne‑a iubit pe noi ÅŸi ne‑a dat prin har veÅŸnică mângâiere ÅŸi bună nădejde, (El) să mângâie inimile voastre ÅŸi să ne întărească la tot lucrul ÅŸi cuvântul bun” (2 Tesaloniceni 2, 16‑17).

Sărbători cu bucurie ÅŸi un an nou binecuvântat !

La mulţi ani!

Al vostru către Hristos Domnul rugător,

† Episcopul TIMOTEI al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei ÅŸi Portugaliei