Congresu NEPSIS 2012

În perioada 29‑30 septembrie 2012, la Londra s‑au desfășurat lucrările Congresului Internațional al Frăției tinerilor ortodocși NEPSIS din întreaga Mitropolie Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale. Congresul a fost organizat de filiala NEPSIS din Marea Britanie și a fost găzduit de Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, care, în colaborare cu Parohia „Pogorârea Sfântului Duh”, au oferit ospitalitate celor aproximativ 300 de participanți din eparhiile Mitropoliei. Lucrările au fost conduse de doi ierarhi ai Sinodului Mitropolitan, Preasfințitul Siluan, Episcop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Italiei, și Preasfințitul Ignatie, Episcop Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei. Invitatul special al tinerilor neptici la acest congres a fost Părintele Vasile Gavrilă, preot la Biserica Rusă din București, care a conferențiat pe tema Congresului.

În deschiderea cuvântului său, Părintele Vasile Gavrilă a catalogat întâlnirea tinerilor NEPSIS drept o „liturghie” în accepțiunea dată acestui cuvânt de Părintele Dumitru Stăniloae, de lucrare a lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Prezentarea s‑a bazat pe experiența familială și duhovnicească a Pr. Gavrilă, care a încercat să surprindă frumusețea familiei și a vieții, și s‑a dorit a fi o provocare la discuții ulterioare. Vom încerca în cele ce urmează să surprindem aspectele mai importante ale expunerii Părintelui Vasile, ca și nivelul academic al materialului prezentat.

Omul zilelor noastre, confruntat cu o profundă criză de identitate, trebuie să‑L cunoască și să‑L studieze pe Hristos pentru a înțelege care este taina sa în univers. Spre deosebire de știință, cunoașterea creștină se face prin credință, debutând și progresând prin pocăință (metanoia) și smerenie. Cunoașterea raportată la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne descoperă faptul că omul are o constituție hristologică, fiind atât persoană, cât și natură, singura creatură cu vocația îndumnezeirii. În virtutea constituției sale hristologice, ne spune Părintele Vasile, omul este atras, îndrăgostit de Cel de a Cărui vedere se bucură pentru a‑și împlini menirea (recăpătarea asemănării cu Dumnezeu), interpretând astfel cuvintele Sf. Grigorie de Nyssa: „Vederea lui Dumnezeu este hrană sufletului” și „Devenim ceea ce privim”. 

Părintele Gavrilă socotește că minunea săvârșită de Domnul Hristos la Nunta din Cana Galileii marchează începutul restaurării omului, bărbat și femeie, care sunt unul prin iubire, însă dezbinați de păcat. La nunta din Cana, Hristos Dumnezeu i‑a asumat pe cei doi (deveniți mire și mireasă) în iubirea Lui pentru a le reda unitatea inițială și pentru a‑i readuce în fața lui Dumnezeu schimbându‑le firea, ce fusese alterată prin păcat. Firea umană a fost transfigurată, natura umană s‑a deschis spre a vedea slava lui Dumnezeu, iar lumea a făcut loc relației lui Dumnezeu cu omul, de vreme ce omul este îmbrățișat în iubirea lui Dumnezeu prin întruparea Fiului. Părintele Vasile surprinde aici motivul ridicării Căsătoriei la rangul de Taină: „Unirea bărbatului cu femeia [...] este transfigurată și devine taină fiindcă este asumată de Dumnezeu, primită în taina lui Dumnezeu cu omul, fiind creată după chipul unirii spirituale dintre Hristos și Biserică și menită să atingă această stare înaltă, posibilă doar în Hristos”.

Arătând că în Hristos bărbatul și femeia trăiesc după legile firii reînnoite, Părintele Gavrilă a prezentat ca mărturie un pasaj din Epistola către Diognet despre viața creștinilor din primele veacuri, observând că natura umană și scopul existenței și‑au recăpătat firescul pus de Creator prin dragostea și firea lor transfigurate: „Locuiesc în țările în care s‑au născut, dar ca străini. Iau parte la toate ca cetățeni, dar pe toate le rabdă ca străini. Orice țară străină le e patrie și orice patrie le e țară străină. Se căsătoresc ca toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuți. Întind masă comună, dar nu și patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Fața lor, privirea lor este ațintită către Dumnezeu și împărăția Lui”. Prin restaurarea naturii umane în Hristos este restaurată și unirea dintre bărbat și femeie, adică familia. Nunta/Cununia ca act liturgic și realitate eclezială își are obârșia în Hristos și în Biserică, iar finalitatea în Împărăția lui Dumnezeu. Părintele Vasile consideră că familia, ca taină a iubirii dintre două persoane, nu poate fi exclusă de la perspectiva îndumnezeirii și că toate aspectele vieții de familie dobândesc noi dimensiuni în Hristos și în Biserică.

În accepțiunea Părinților Bisericii, a reamintit Părintele Gavrilă, iubirea dintre bărbat și femeie reprezintă manifestarea puterii iubitoare izvorâte din unica putere de iubire a lui Dumnezeu. Astfel, familia creștină, celulă vie a Trupului lui Hristos, se naște, crește și se desăvârșește în Biserică, acolo unde domnește legea iubirii și unde strălucește adevărul absolut – Hristos.

În ce privește viața conjugală, Părintele Vasile a arătat că scopul căsătoriei este desăvârșirea bărbatului și a femeii în Împărăția lui Dumnezeu, iar cel al unirii conjugale îl reprezintă unirea în iubire a celor doi și nașterea de prunci. Astfel, cu privire la porunca divină „Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și‑l stăpâniți”, Sfinți Părinți precum Sf. Vasile cel Mare sau Sf. Grigorie de Nyssa vorbesc de o creștere duhovnicească și desăvârșire, ca prim scop al unirii celor doi și în strânsă legătură cu înmulțirea. Canoanele Sinodului local din Gangra (340) vin în sprijinul căsătoriei prin condamnarea și anatemizarea celor care defăimează căsătoria și femeia căsătorită și care discriminează pe preoții căsătoriți care slujesc la altar. Înțelepciunea patristică arată prin Sf. Simeon Noul Teolog că ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu este viața trăită pentru și după voia lui Dumnezeu, adică curăția inimii. Însăși rânduiala liturgică a Tainei Cununiei exprimă adevărul divin că unirea dintre mire și mireasă este o mare taină în Hristos și în Biserică, icoană și stare la care sunt chemați cei ce se cunună. Aici Părintele Vasile a subliniat cele două obiective ale Tainei Cununiei, care se împletesc armonios în același plan divin: unirea întru desăvârșire a mirilor în Hristos și binecuvântarea lor cu naștere de prunci. Mai mult decât atât, prin împărtășirea mirilor, Hristos începe să trăiască în ei făcându‑i un singur trup, o singură inimă și o singură voință, adică omul plenar și unitar în Dumnezeu.

În partea finală a discursului său, Părintele Vasile a abordat aspecte importante ale vieții conjugale a familiei creștine, precum și implicațiile de ordin teologic și practic care provin din acestea:

– cei ce s‑au botezat în Hristos trebuie să‑și trăiască viața nouă în Hristos prin feciorie, credincioșie, dragoste curată și jertfelnică, adică inimă curată;
– fidelitatea conjugală asigură celor doi unitatea și fericirea amândurora în împărăția veșnică. Infidelitatea distruge unitatea familiei, fiind asimilată morții spirituale și trădării lui Dumnezeu;
– nașterea pruncilor este o binecuvântare cerească, bucurie în cer și pe pământ, afirmarea vieții și biruința asupra morții;
– nașterea și nenașterea de prunci trebuie primite ca expresie a voinței dumnezeiești. Cei ce nu pot da naștere trebuie să‑și asume crucea respectivă fără a încerca eludarea voii divine prin ingineria genetică;
– libertinajul sexual, contracepția, avortul, desfrânarea, inseminarea artificială, fertilizarea in vitro rămân în afara vieții în Hristos și cauzează căderea familiei creștine din starea de viață binecuvântată și sfințită;
– nașterea, creșterea și formarea copilului sunt o prioritate atât social‑umană, cât și spiritual‑duhovnicească. Creșterea și formarea copiilor au și o dimensiune eshatologică, întrucât părinții îi cresc și desăvârșesc sub harul proniei divine pentru împărăția eternă;
– criza duhovnicească a societății actuale stă la baza crizei familiale, vizibilă prin individualismul și autismul familial, cât și prin carierismul exagerat. Criza familială, socială și economică poate fi rezolvată doar printr‑o revoluție lăuntrică de restaurare și reinstaurare a firii umane – metanoia –, de înnoire a minții și de întoarcere în casa lui Dumnezeu.

După încheierea cuvântului său, Părintele Vasile Gavrilă s‑a bucurat de critica apreciativă și constructivă a celor doi ierarhi prezenți și a primit de la participanți numeroase întrebări referitoare la viața de familie, cărora le‑a oferit răspunsuri pertinente bazate pe propria experiență familială și pastorală. 

Pe durata întregului Congres, cei doi distinși ierarhi, Preasfințitul Siluan și Preasfințitul Ignatie, au moderat dialogul cu tinerii NEPSIS prin intervenții pline de inspirație, care au pus în lumină perspectiva spirituală a unirii dintre bărbat și femeie prin căsătorie. Experiența duhovnicească a acestei întâlniri a fost accentuată prin participarea tinerilor la cele două slujbe arhierești, Vecernia și Sfânta Liturghie, la care participanții s‑au alăturat în rugăciune membrilor comunității ortodoxe din Londra. Agapele creștine care au înfrumusețat pauzele dintre sesiuni și vizitarea obiectivelor turistice ale capitalei britanice au fost tot atâtea ocazii prin care tinerii neptici din cuprinsul Mitropoliei s‑au cunoscut și au încheiat prietenii. La sfârșit, Preasfințitul Siluan a făcut ultimele comentarii pe marginea dezbaterilor și a încheiat lucrările Congresului NEPSIS 2012, pe care l‑a declarat un real succes. 

Pr. Eugen Darie, Londra