Între 17-19 septembrie am avut bucuria de a participa la o activitate Nepsis organizată de Fraternitatea Tinerilor OrtodocÅŸi Români din Marea Britanie. Noi, cei din Zaragoza, am fost primiÅ£i cu multă dragoste, spunându-ni-se că suntem cei mai numeroÅŸi reprezentanÅ£i ai unei parohii – 13 persoane. Au mai participat mulÅ£i tineri de pe cuprinsul Mitropoliei (Paris, Belfast, Bruxelles, Zaragoza, Huesca, Bilbao, Italia, Olanda), ca ÅŸi din Germania.

Ziua de sâmbătă am petrecut-o în rugăciune, într-un „colÅ£ de rai”, la mănăstirea din Essex. Am fost primiÅ£i cu multă căldură, ÅŸi mare ne-a fost bucuria când am aflat de la maica ce ne-a întâmpinat că aici se nevoiesc cinci monahii românce.

Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” este situată în Å£inutul Maldon din Essex, Anglia, aparÅ£inând de Patriarhia Ecumenică, fiind o stavropighie patriarhală.

ViaÅ£a monahală pe locul mănăstirii este relativ recentă, mănăstirea fiind strâns legată de Arhimandritul Sofronie Saharov (ucenicul Sf. Siluan Athonitul). ExistenÅ£a câtorva vieÅ£uitori dornici de viaÅ£a de nevoinţă a dus la hotărârea de a înfiinÅ£a o mănăstire. Astfel, în 1959 monahul athonit ajunge să întemeieze o obÅŸte pe aceste locuri, sub jurisdicÅ£ia ÎnaltpreasfinÅ£itului Antonie de Suroj, episcop al ruÅŸilor ortodocÅŸi din Anglia.

În prezent, în mănăstire se nevoiesc 25 de monahii ÅŸi 13 monahi, locuind separat dar participând la slujbe ÅŸi făcând ascultările împreună, obÅŸte ce cuprinde vieÅ£uitori de 15 naÅ£ionalităţi diferite. ObÅŸtea dublă, alcătuită atât din monahi cât ÅŸi din monahii este un lucru rar, însă nu ceva nemaiîntâlnit în monahismul ortodox.

Tipicul mănăstirii, constând în repetarea rugăciunii lui Iisus timp de aproximativ 2 ore pe zi în biserică ÅŸi slujirea Sf. Liturghii de patru ori pe săptămână este inspirat din experienÅ£a stareÅ£ului Sofronie în pustia athonită, găsindu-se precedent în practica schiturilor athonite, la Sf. Nicodim Aghioritul ÅŸi la Sf. Paisie Velicikovski.

După ce ni s-a făcut o prezentare a mănăstirii ÅŸi am servit ceai, am mers să ne rugăm la mormântul părintelui Sofronie, al maicii Elisabeta ÅŸi al părintelui Symeon, de origine elveÅ£ian, convertit la ortodoxie, care în multe rânduri a participat la conferinÅ£e duhovniceÅŸti în România. Apoi ne-am minunat de remarcabila pictura realizată în trapeză ÅŸi în biserica mănăstirii, lucrare a părintelui Sofronie. Se poate observa că în pictura din biserică, părintele a pus mai mult accent pe chipurile sfinÅ£ilor.

Momentele cele mai frumoase trăite cu intensitate ÅŸi emoÅ£ie au fost când ne-am închinat la o părticică din moaÅŸtele Sf. Siluan Athonitul, ce sunt păstrate într-o raclă în Sfântul Altar, care au fost scoase spre închinare în timpul săvârÈ™irii acatistului Sfântului. Am simÅ£it că Sfântul ne ascultă rugăciunea, ÅŸi că mijloceÅŸte înaintea Domnului pentru noi, când sufletele ne-au fost învăluite de fiorul iubirii pentru toÅ£i semenii, al smereniei, bucuriei, rugăciunii ÅŸi lacrimilor, toate revărsându-se din dragostea fierbinte pentru Cel Preaînalt, veÅŸnica slavoslovie ÅŸi contemplarea măreÅ£iei Dumnezeirii, daruri de care Sf. Siluan s-a bucurat în viaţă iar acum ni le împărtăşeÅŸte ÅŸi nouă. Am avut bucuria de a-i auzi pe cei dragi pomeniÅ£i la rugăciune de către părintele slujitor.

După servirea prânzului ÅŸi cuvintele de bun-venit adresate de părintele Zaharia, am participat la conferinÅ£a susÅ£inută de maica Magdalena – „Rugăciunea în învăţătura Sf. Siluan” ÅŸi de părintele Zaharia – „Rugăciunea în învăţătura părintelui Sofronie”.

Astfel, de la Sf. Siluan am învăţat „să ne Å£inem mintea în iad ÅŸi să nu deznădajduim”, să luptăm pentru smerenie ÅŸi să ne rugăm curat, căci Sf. Siluan spunea că „dacă rugăciunea ta e curată, eÅŸti teolog”. Sf. Siluan a trăit această experienţă, a ÅŸtiut ce este teologia ca vedere a lui Dumnezeu. Mintea care n-a cunoscut niciodată curăţia, care nu a contemplat niciodată Lumina veÅŸnică, poate ajunge doar la o cunoaÅŸtere limitată. Încercările de a-L cunoaÅŸte pe Dumnezeu trec dincolo de lumea conceptelor ÅŸi a reprezentărilor vizuale ÅŸi ne înalţă în planul ceresc. Aici mintea nu numai gândeÅŸte, ci ÅŸi simte prezenÅ£a Creatorului ÅŸi doreÅŸte nesfârÅŸita comuniune cu El. Prin cunoaÅŸtere, Sfântul Siluan nu înÅ£elegea nici teoriile gnostice, nici speculaÅ£iile teologice, ci experienÅ£a comuniunii, experienÅ£a unirii reale cu Lumina dumnezeiască.

De la Arhimandritul Sofronie am învăţat că temeiul vieÅ£ii duhovniceÅŸti este pocăinÅ£a, că în frica lui Dumnezeu ÅŸi în lucrarea poruncilor se cuprinde toată înÅ£elepciunea ÅŸi toată mistica, adică taina, că spre a dobândi o rânduială sau o stare mai înaltă, nu trebuie să năzuieÅŸti spre ea, precum o faci; că rugându-te, întotdeauna trebuie să te conÅŸtientizezi ca păcătos, că la contemplare omul este adus de harul dumnezeiesc după pocăinţă, după o mare ÅŸi adâncă smerenie ÅŸi că este total neaÅŸteptat omului; că pentru dumnezeiasca înfiere, calea este pocăinÅ£a, că dragostea lui Dumnezeu vine după frica lui Dumnezeu, una atât de puternică încât omul se simte ca ÅŸi pironit. Este expresia exactă a Sfintei Scripturi ÅŸi a rugăciunilor: „întreg mă pironeÅŸte cu frica Ta”.

Acestea sunt o parte din învăţăturile de care pelerinii s-au bucurat, pe care vor căuta să le pună în practică pe parcursul vieÅ£ii, spre dobândirea folosului duhovnicesc ÅŸi împlinirea faptelor bune. ConferinÅ£a susÅ£inută de părintele Zaharia ÅŸi maica Magdalena, a fost pentru noi un prilej de întărire duhovnicească, ambii sfătuind ÅŸi răspunzând la întrebările ÅŸi nedumeririle credincioÅŸilor.

După o pauză scurtă, timp în care ne-am bucurat de binecuvântările parintelui Zaharia ÅŸi de iconiÅ£ele cu Sf. Siluan împărÅ£ite tuturor de către maici, am mers la ceas de rugăciune, slujindu-se vecernia ÅŸi utrenia în limbile engleză, greacă, rusă ÅŸi română.

La plecare maicile ÅŸi părinÅ£ii ne-au condus, învăţându-ne prin propriul exemplu că bucuria duhovnicească ÅŸi dragostea necondiÅ£ionată pentru aproapele sting regretul despărÅ£irii. Cu adevărat ni s-au arătat uncenici osârduitori ai Sf. Siluan ÅŸi ai părintelui Sofronie.

Pentru toÅ£i cei care au fost acolo, vizita mănăstirii a fost un prilej de regăsire cu Dumnezeu ÅŸi cu ei înÅŸiÅŸi, trăind cu intensitate fiecare clipă petrecută în acel loc binecuvântat de Dumnezeu, conÅŸtientizând astfel adevărata frumuseÅ£e a lumii, o frumuseÅ£e care nu ar fi existat dacă nu ar fi avut ca temelie iubirea, credinÅ£a ÅŸi rugăciunea.

Ziua de duminică am petrecut-o în rugăciune, participând la Sfânta Liturghie săvârÈ™ită la parohia ortodoxă română cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” de la Londra.

După prânz, ne-am bucurat de poveÅ£ele duhovniceÅŸti în cadrul conferinÅ£ei, cu tema „Rugăciunea – limba inimii”, susÅ£inută de domnul LaurenÅ£iu Dumitru – teolog, publicist, autor de cărÅ£i bisericeÅŸti, de părintele Arsenie din Germania ÅŸi de părintele Silviu Pufulete, care a fost È™i gazda noastră.

Ne-am întors acasă cu sufletele luminate, împărtăşind ÅŸi apropiaÅ£ilor bucuriile ÅŸi binecuvântările primite de la Essex ÅŸi Londra ÅŸi mulÅ£umind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem în acele locuri binecuvântate.

Deoarece Sf. Siluan este cunoscut ca „Sfânt al smereniei”, ne rugăm la Dumnezeu ca toÅ£i cei care au sărutat sfintele sale moaÅŸte să dobândească un strop din smerenia sa, ca să putem pune început bun vieÅ£ii noastre.

Gabriela Filip, Zaragoza