Năvodul, Ecumenia ÅŸi Liturghia

Troparul Cincizecimii

Fiecare praznic are o cântare definitorie (=„tropar”), care exprimă în puÅ£ine cuvinte sensul lui ÅŸi se repetă de multe ori în slujba lui. De pildă, troparul Învierii este: „Hristos a înviat din morÅ£i, cu moartea pe moarte călcând, ÅŸi celor din morminte viaÅ£ă dăruindu-le”.

La 50 de zile („Cincizecime”, gr. „Pentikostí”) de la Înviere, prăznuim Pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor (popular: „Rusalii”). Ce ne spune troparul? „Binecuvântat eÅŸti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînÅ£elepÅ£i pe pescari ai arătat, trimiÅ£ându-le lor Duhul Sfânt; ÅŸi printr-înÅŸii lumea ai vânat, Iubitorule-de-oameni, slavă Å¢ie!”

Patru elemente fundamentale alcătuiesc acest tropar: Hristos trimite peDuhul Sfânt peste Apostolii pescariÅŸi vânează lumea prin ei. Două cuvinte lasă de dorit în această traducere:ai vânat ÅŸilumea. Dacă Apostolii sunt pescari, cum poate Hristos să vâneze? Åži despre care lume este vorba aici?

 

A vâna – a pescui – a năvodi

Există o distincÅ£ie clară între: pescar – a pescui ÅŸi vânător – a vâna. În prorocia lui Ieremia (16, 16) citim: „ iată, voi trimite mulÅ£ime de pescari (gr. „aliévs”), zice Domnul, ÅŸi-i vor pescui (gr. „aliévo”); iar apoi voi trimite mulÅ£ime de vânători (gr. „thirevtís”) ÅŸi-i vor vâna... (gr. „thirévo”)”. Însă în tropar nu se foloseÅŸte nici „aliévo”, nici „thirévo”, ci un alt cuvânt, mult mai precis: „saghinévo”, care înseamnă „a năvodi”, de la „saghíni”=năvod. AÅŸadar, nu „ai vânat”, nici „ai pescuit”, ci „ai năvodit” (sau: „ai prins cu năvodul”) este traducerea corectă.

Pescarii o ÅŸtiu prea bine: poÅ£i pescui, la modul general, cu mai multe instrumente (cf. Avacum 1,15): o undiÅ£ă, o mreajă (plasă) etc., dar năvodul este mijlocul cel mai eficient: o plasă mare (cel puÅ£in 50-100m), prevăzută la mijloc cu un sac (numit matiÅ£ă), cu care se înconjură (se instalează pe un sector circular de apă) ÅŸi se adună peÅŸtele de pe suprafeÅ£e întinse de apă (năvodul tras la mal adună peÅŸtii în matiÅ£ă).

PeÅŸtii cuprinÅŸi în aria năvodului nu au scăpare! Dezavantajul este că se prind toate vietăÅ£ile, nu numai peÅŸtii doriÅ£i. De aceea, Domnul spune în Evanghelie: „ asemenea este împărăÅ£ia cerurilor cu un năvod[1]aruncat în mare ÅŸi care adună tot felul de peÅŸti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal ÅŸi, ÅŸezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. AÅŸa va fi la sfârÅŸitul veacului: vor ieÅŸi îngerii ÅŸi vor despărÅ£i pe cei răi din mijlocul celor drepÅ£i.” (Matei 13,47-49).

 

Lumea – toată lumea – ecumenía

Lumeatraduce în general fie gr. „kósmos”=creaÅ£ia întreagă, cosmosul, fie gr. „ikuméni” =toată lumea[2], adică lumea locuită atât cât ÅŸtim că există case de locuit (de la „íkos”=casă), sau toÅ£i oamenii. În greacă termenii sunt preciÅŸi (una este creaÅ£ia întreagă, alta toÅ£i oamenii!), dar traducerea comună prin „lume” creează confuzia de sens. Troparul foloseÅŸte aici „ikuméni”.

Din nefericire, termenul nu a pătruns decât ca adjectiv („ecumenic” de la „ikumenikós”) în limbile moderne, cu un sens general modificat astăzi: a fi „ecumenic” înseamnă, începând din secolul XX, a fi deschis faÅ£ă de celelalte confesiuni creÅŸtine. Dacă substantivul[3] ar fi fost preluat întâi ca atare: „ecumeníe” (după modelul: „ikonomía”=economie, iconomie; de la „íkos”=casă + „nómos”=lege), nu s-ar fi ajuns la actuala neînÅ£elegere a cuvintelor „ecumenic” ÅŸi „ecumenism”. AÅŸadar, nu „lumea”, ci „toată lumea (=ecumenía) ai năvodit” este traducerea corectă.

Hristos nu are nevoie să prindă în năvod lumea (creaÅ£ia întreagă), ci numai ecumenia (oamenii, omenirea). Căci „omul sfinÅ£eÅŸte locul”: aÅŸa cum a căzut în Rai ÅŸi a pervertit lumea (Rm 8, 20), tot astfel este căutat acum preferenÅ£ial de către Hristos, spre a fi restaurat în unire cu El ÅŸi a re-sfinÅ£i creaÅ£ia. În treacăt fie spus: acesta este motivul teologic pentru care Dipticele Liturghiei (inclusiv Proscomidia) se referă numai la ecumenie ÅŸi cuprind numai oameni.

 

Năvodul - Liturghia Apostolilor

Dacă ecumenia este omenirea, ce este năvodul? Din tropar nu aflăm decât că Hristos este Cel ce-l mânuie, prin intermediul Apostolilor preaînÅ£elepÅ£iÅ£i de Duhul Sfânt. Această preaînÅ£elepÅ£ire s-a întâmplat la Cincizecime. AÅŸadar, să cercetăm ce au făcut Apostolii în acea zi, mânaÅ£i de Hristos ÅŸi insuflaÅ£i de Duhul Sfânt pogorât asupra lor:

Au îndemnat la: 1. PocăinÅ£ă, 2. Botez ÅŸi 3. Primirea Duhului Sfânt („PocăiÅ£i-vă ÅŸi să se boteze fiecare... ÅŸi veÅ£i primi darul Duhului Sfânt.”), ÅŸi „stăruiau în 4. ÎnvăÅ£ătura apostolilorÅŸi în 5.Comuniune, în 6. Frângerea pâiniiÅŸi în 7.Rugăciuni” (Fapte 2,38,42).

Acestea sunt cadrele năvodului, cele 7 Taine ale Bisericii[4] ÅŸi elementele fundamentale ale Liturghiei Apostolilor. De ele atârnă „búnăstarea sfintelor Biserici”, de-formarea sau re-formarea lor. Fără ele, nu este Liturghie, nu este Biserică!

Prin propovăduirea lor ÅŸi prin organizarea vieÅ£ii Bisericii (Liturghia) pe temelia acestor ÅŸapte stâlpi, Apostolii au desfăÅŸurat năvodul lui Hristos în jurul ecumeniei întregi. Nici un om nu rămâne în afara năvodului. Aceasta înseamnă cuvântul că Hristos „ luminează pe tot omul, venind în lume.” (Ioan 1, 9). Cadrele Bisericii îi cuprind, aÅŸadar, pe toÅ£i oamenii, răi sau drepÅ£i, până la Judecata finală. Aceasta înseamnă că Biserica este ecumenică prin esenÅ£a ei:

„Sufletul care a gustat dulceaÅ£a Duhului Sfânt n-o poate uita... este plin de iubirea lui Dumnezeu... se întristează ÅŸi se roagă cu lacrimi pentru toată lumea, ca toÅ£i oamenii să cunoască pe Stăpânul ÅŸi Tatăl lor ceresc, ÅŸi nu cunoaÅŸte odihnă ÅŸi nici nu vrea odihnă câtă vreme nu se desfată toÅ£i de harul iubirii Lui... FericiÅ£i suntem noi, creÅŸtinii ortodocÅŸi, pentru că mult ne iubeÅŸte Domnul ÅŸi ne dă harul Duhului Sfânt... Dar ca să păstrăm harul, trebuie să iubim pe vrăjmaÅŸi ÅŸi să mulÅ£umim lui Dumnezeu pentru toate întristările”[5].

Ieromonahul Arsenie de la Malvialle

Consilier liturgic al Arhiepiscopiei

liturgica@mitropolia.eu