Sfânta Clotilda, regina Francilor

Sfânta Clotilda era fiica lui Chilperic, care împărăÅ£ea împreună cu cei doi fraÅ£i ai săi în regatul Burgunzilor, de la Jura până la Durance. S-a născut în jurul anului 475 când, după prăbuÅŸirea Imperiului Roman, popoarele barbare – burgunzii, vizigoÅ£ii, francii ÅŸi alamanii rivalizau pentru a-ÅŸi împărÅ£i Galia. Ortodoxă după mamă, în timp ce toÅ£i ceilalÅ£i suverani burgunzi erau arieni, a trebuit să plece în exil după asasinarea părinÅ£ilor săi de către unchiul ei, ÅŸi a dus o viaÅ£ă cuvioasă la Geneva. Tânăra ÅŸi frumoasa prinÅ£esă fusese remarcată de către ambasadorii lui Clovis, regele Francilor, astfel că acesta din urmă a cerut-o în căsătorie, pentru a pecetlui unirea poporului său cu Burgunzii (în jurul anului 492). Prin blândeÅ£ea ei ÅŸi pilda purtării sale virtuoase, regina a câÅŸtigat o mare influenÅ£ă asupra lui Clovis, care a îngăduit botezul copilului lor bolnav, care s-a făcut sănătos datorită rugăciunilor mamei sale. Însă în ceea ce-l privea, Clovis nu s-a lăsat înduplecat de imboldurile soÅ£iei sale; până într-o bună zi, când, trebuind să-i înfrunte pe Alamani la Tolbiac, dincolo de Rin (496), înfricoÅŸat de superioritatea adversarului său, s-a rugat „Dumnezeului Clotildei” ÅŸi I-a promis să se boteze dacă avea să câÅŸtige. Cum Francii au câÅŸtigat bătălia, regele ÅŸi-a Å£inut promisiunea ÅŸi, după ce a urmat pregătirea catehetică sub îndrumarea sfântului Vaast [6 februarie], a fost botezat de către sfântul Remi, episcop de Reims [1 octombrie], la praznicul NaÅŸterii Domnului din anul 496. Botezul lui Clovis dimpreună cu peste trei mii de nobili ÅŸi soldaÅ£i franci a deschis drumul convertirii întregului popor, ce avea să devină un neam creÅŸtin cu un viitor strălucit.

Mai apoi regina Clotilda a continuat să-l îndemne pe suveran să se poarte cu blândeÅ£e cu duÅŸmanii săi ÅŸi să aibă respect faÅ£ă de instituÅ£iile Bisericii. Ea a rânduit ridicarea la Paris, capitala regatului, o biserică închinată SfinÅ£ilor Apostoli (astăzi ea este închinată Sfintei Genoveva), în care au fost îngropate moaÅŸtele Sfintei Genoveva [3 ianuarie], pe care Clotilda o cinstea cu multă râvnă.

La moartea lui Clovis, regina, în vârstă de numai patruzeci de ani, s-a retras la Tours, la biserica sfântului Martin [11 noiembrie], a cărui cinstire a propovăduit-o, petrecându-ÅŸi restul vieÅ£ii făcând fapte bune spre slava lui Dumnezeu. Având la dispoziÅ£ie nenumărate avuÅ£ii, sfânta a ajutat un număr mare de biserici ÅŸi mănăstiri. Sfântul Grigorie de Tours a scris despre ea: „Era considerată în acea vreme nu ca o regină, ci ca roaba lui Dumnezeu... Nu a fost atrasă de puterea de care dispuneau fiii ei, ÅŸi nici de avuÅ£ii, nici de ambiÅ£iile lumeÅŸti, ci a dobândit harul prin smerenie”[1].A împărÅ£it tot ce avea, astfel că se spune că la moartea ei nu-i mai rămăsese nimic.

Profund îndurerată de pierderea fiului cel mare, Clodomir, în lupta împotriva burgunzilor, i-a luat pe fiii mai mici la Tours. Când ceilalÅ£i doi fii ai săi, Clotaire ÅŸi Childebert, i-au cerut să-i trimită pe orfani la Paris pentru a-i aÅŸeza pe tron, ea a fost de acord fără nicio bănuială, însă mai apoi a aflat cu groază că aceÅŸtia fuseseră uciÅŸi fără milă de unchii lor, ÅŸi numai mezinul, Clodoald, reuÅŸise să se adăpostească într-o mănăstire[2]. Tot în acea vreme ÅŸi-a pierdut ÅŸi fiica, măritată cu regele vizigoÅ£ilor, crudul ÅŸi violentul Amalaric. Nemaiavând de atunci nicio mângâiere pe pământ, Clotilda ÅŸi-a închinat întreaga viaÅ£ă cinstirii sfântului Martin. Când, în anul 534, cei doi fii au săi au intrat în război, ea a mers în grabă la mormântul sfântului pentru a-i cere ajutorul, ÅŸi în chip minunat o furtună a despărÅ£it cele două oÅŸti, făcându-i pe cei doi fraÅ£i să se împace.

SimÅ£ind că se apropia trecerea sa la cele veÅŸnice, sfânta Clotilda i-a chemat la căpătâiul ei pe Clotaire ÅŸi Childebert, ÅŸi i-a îndemnat să-ÅŸi ducă viaÅ£a în dragoste creÅŸtină, iar apoi, după ce le-a proorocit ce avea să vină, ÅŸi-a încredinÅ£at în pace sufletul în mâinile Domnului, la data de 3 iunie 545, mărturisind Sfânta Treime.

Pildă pentru văduve ÅŸi împărătesele creÅŸtine, sfânta Clotilda a fost cinstită ca fiind întemeietoarea ÅŸi apărătoarea monarhiei franceze. Legenda spune că, printr-o descoperire de la un înger, l-a înarmat pe Clovis pentru luptă cu un scut ornat cu trei flori de crin – simbolul Sfintei Treimi – care a devenit mai apoi emblema regilor FranÅ£ei.    

Traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu