Despre teologie ÅŸi ÅŸtiinÅ£ă în tâlcuirea învăÅ£ăturii sfântului Siluan athonitul de către ucenicul său, arhimandritul Sofronie (Partea a V-a)

publicat in Teologie și stiință pe 16 Iunie 2009, 02:49

Prin însuÅŸi exerciÅ£iul preoÅ£iei sale, dacă nu mai întâi de toate la ÅŸcoala propriilor căderi ÅŸi neputinÅ£e, preotul este un om avertizat prin experienÅ£a concretă asupra amplorii căutărilor ÅŸi zbaterilor ÅŸi tatonărilor fiecărui suflet în parte, pe care le îmbrăÅ£iÅŸează cu înÅ£elegere. „Departe de noi gândul de a socoti ilegitime ezitările ÅŸi întrebările sufletului”, mărturiseÅŸte în acest sens arhimandritul Sofronie. Fiecare om este o căutare. Dar, deopotrivă, fiecare om este o mântuire, constată părintele Rafail Noica, ucenicul arhimandritului Sofronie. Cu alte cuvinte, cu fiecare om în parte se poate naÅŸte în lume soluÅ£ia unei căi unice de a-L câÅŸtiga pe Dumnezeu. Fiecare venit în lume este în potenÅ£ialitate un sfânt, fiind limpede că Dumnezeu nu cheamă pe nimeni să rateze veÅŸnicia. Iar sfântul desăvârÅŸeÅŸte unicitatea persoanei, pentru că prin sfinÅ£enie eu-l personal îÅŸi sublimează ÅŸi împlineÅŸte trăsăturile.

Taina aceasta a unicităÅ£ii fiecăruia dintre noi poate nu o pătrundem, sau nici măcar nu o conÅŸtientizăm cum că ar exista, preocupaÅ£i fiind cu problemele curente ÅŸi presante ale vieÅ£ii. Oare însă e puÅ£in lucru că acest „eu” care sunt nu se va repeta niciodată în istorie? Sau că aÅŸa cum un părinte are mai mulÅ£i copii ÅŸi nici unul nu este în plus, ci fiecare e inestimabil în parte ÅŸi îÅŸi ocupă locul său unic, Dumnezeu ÎnsuÅŸi ne are pe toÅ£i, o familie de copii în care fiecare este de neînlocuit? Åži ce doreÅŸte Dumnezeu de la noi? Exact ce doreÅŸte un părinte de la copiii săi: să crească mari ÅŸi să se împlinească. Să ajungă la vârsta ÅŸi la statura asemănării cu Părintele lor. De aceea nu-I putem da lui Dumnezeu doar o atenÅ£ie de tip intelectual sau o preocupare cu El din vârful buzelor. Pentru că unui Părinte nu-i putem răspunde în acest chip ieftin la investiÅ£ia de viaÅ£ă pe care o face în noi din momentul apariÅ£iei noastre în lume. Pentru aceasta arhimandritul Sofronie situează răspunsul nostru faÅ£ă de Dumnezeu în plan fiinÅ£ial ÅŸi nu intelectual. Åži constată diferenÅ£e, în sensul că „[...] atunci când unul așteaptă un răspuns în plan raÅ£ional ÅŸi e satisfăcut de el, altul, din contră, îl caută în ordinea fiinÅ£ei adevărate”. Or, aceasta din urmă este cea în care ne împărtăÅŸim din viul propriu lui Dumnezeu. Este atunci când căutăm să fiinÅ£ăm prin împărtăÅŸire din viaÅ£a „Celui ce este”, FiinÅ£area prin excelenÅ£ă.

Intelectualistul ratează întâlnirea cu Dumnezeu pentru că cere minÅ£ii ceea ce nu poate încape fără schimonosire ÅŸi pervertire. Mintea lui nu îngăduie să vadă că Dumnezeu nu poate fi forÅ£at să intre în tiparul strâmt al judecăÅ£ilor sale, fie acestea cele mai înalte cu putinÅ£ă din punct de vedere omenesc. O astfel de minte este idolatră, pentru că Dumnezeu caricaturizat astfel este departe de Cine este El în realitate. Munca aceasta intelectuală este remarcabilă, este uriaÅŸă, dar stearpă teologic.

 

„Pentru a răspunde exigenÅ£elor minÅ£ii sale, raÅ£ionalistul înalÅ£ă sisteme teologico-filosofice extrem de complexe. Depune o muncă considerabilă, dacă nu pentru a demonstra, cel puÅ£in pentru a expune ÅŸi dezvolta dialectic propria viziune asupra naturii lucrurilor. Nu arareori îÅŸi consacră întreaga sa viaÅ£ă, toate puterile sale, darurile remarcabile, acestui scop. Dar, lucru ciudat, nu-ÅŸi dă seama că unor asemenea cercetări le lipseÅŸte o temelie de nezdruncinat.”

 

Teologie înseamnă să te lepezi intelectual de cine crezi tu că este Dumnezeu ca produs exclusiv al minÅ£ii tale pentru a-L lăsa pe El ÎnsuÅŸi să se descopere inimii tale. Orice alt gest al demersului intelectual care vrea roadă teologică decât acela de a se lepăda de sine, de a-ÅŸi lua crucea sa (răstignirea minÅ£ii, iată începutul gândului duhovnicesc ÅŸi teo-logic) ÅŸi de a-I urma lui Dumnezeu este prea mic ÅŸi meschin faÅ£ă de Cine este Dumnezeu în realitate.

Pr. Răzvan Ionescu

 

Citatele sunt de la:

Arhimandritul Sofronie, ViaÅ£a ÅŸi învăÅ£ătura stareÅ£ului Siluan athonitul scrise de ucenicul său, arhimandritul Sofronie, ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 208.