Mironosiţele: onoarea neamului omenesc

Adevărata Evanghelie de PaÅŸti nu este cea care se citeÅŸte noaptea, Prologul Evangheliei de la Sf. Ioan – care este mai degrabă legat de NaÅŸtere ÅŸi de botez – ci pericopa Învierii de la sfântul Matei, citită la liturghia din Sâmbăta Mare (Mt 28). Ori, în această pericopă un loc central îl ocupă un grup de personaje: anume femeile MironosiÅ£e [1], două la număr la sfântul Matei, dar trei la sfântul Marcu, ÅŸi anume Maria Magdalena, Maria lui Iacov ÅŸi Maria Salomeea (cunoscute în Occident sub numele de "cele trei Marii").

Cele trei femei sunt un model de viaÅ£ă creÅŸtină ÅŸi salvează onoarea omenirii. Sunt curajoase, ascultătoare, iubitoare ÅŸi mai ales au credinÅ£ă.

De curaj au avut nevoie pentru a urma pe Hristos: L-au urmat tot timpul Patimilor Sale, fără teamă de privirile pieziÅŸe, de vorbele grele, de bruftuluielile evreilor ÅŸi ale soldaÅ£ilor romani, pe când Apostolii, "bărbaÅ£ii", au fugit ÅŸi s-au adăpostit în foiÅŸor "de teama evreilor" (Au prins pe Domnul: dacă ne prind ÅŸi pe noi? Să fugim…). Åži le mai trebuie curaj ca să meargă, la răsăritul soarelui, la mormântul Celui răstignit, păzit de soldaÅ£i !

Curajul ÅŸi libertatea lor ar putea să le îndemne să uite, să calce în picioare Legea. Dar nu fac asta, ci rămân în ascultare. În ciuda nestăpânitei dorinÅ£e de a merge să-L caute pe Stăpânul mult iubit la mormânt, ele Å£in sâmbăta, pentru că Legea vine de la Dumnezeu. Fac ascultare lui Dumnezeu. Å¢in Sâmbăta aÅŸa cum Fiul Omului a Å£inut-o prin moartea Sa. Frumoasă pildă de purtare creÅŸtină prin antinomia ei (libertate - ascultare) !

Dar ce e mai frumos ÅŸi mai extraordinar este fapta lor. Aceste trei femei se trezesc dis de dimineaÅ£ă, de cu noapte chiar, pentru a merge la căpătâiul unui mort ! Aceste trei femei iubesc un om care a murit. Au o asemenea iubire pentru Mesia – Rabbi Yeshouah – că îl iubesc ÅŸi dincolo de moarte. În ciuda acestei morÅ£i – a acestei morÅ£i groaznice, moarte umilitoare de rob – ele cred că Iisus este ÅŸi rămâne Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu pot, desigur, să-ÅŸi închipuie că a înviat, pentru că aceasta ar depăÅŸi orice înÅ£elegere, dar au intuiÅ£ia că totul nu se poate termina aici, cu moartea lui « Rabbouni » cel mult iubit. Åži ce vor să facă ele la Mormânt ? Să aducă miresme pentru a unge trupul lui Iisus. Nu există gest mai plin de iubire decât a dărui mir: este un act gratuit de iubire. Iar mirul este aici prezenÅ£a inefabilă a Duhului Sfânt, Dătătorul de viaÅ£ă. A veni să îmbălsămeze trupul lui Iisus mort este semnul intuiÅ£iei duhovniceÅŸti a acestor femei : El nu poate să rămână zăcând în moarte, ci va trăi … Ele fac deci o faptă de iubire gratuită pentru Dumnezeu. Aceste femei îÅŸi merită numele de Maria, care înseamnă « iubitoarea luminii»². Mai cu seamă Maria Magdalena, femeia atât de iubitoare, cea care răspândise « un nard de mare preÅ£ » pe capul ÅŸi picioarele Domnului « pentru îngroparea Sa» (Mat 26,12) ÅŸi care este personajul central (la Sfântul Ioan, Hristos înviat îi apare numai ei).

În sfârÅŸit, mironosiÅ£ele au o credinÅ£ă nezdruncinată. Ele merg către mormânt ÅŸtiind că este pecetluit cu o piatră uriaÅŸă ÅŸi se întreabă: « cine ne va da la o parte piatra? » Fără să mai vorbească de soldaÅ£i, care poate aveau să le întoarcă din drum… Nici nu ÅŸtiu dacă vor putea intra în Mormânt pentru a unge trupul Domnului, dar se duc. Au credinÅ£ă !

Hristos va răspunde fără a întârzia acestei iubiri arzătoare: ele vor fi primele care-L vor vedea înviat. Ce dar sublim din partea Stăpânului !

Când sosesc la mormânt, Îngerul Domnului prăvălise piatra ca să arate că mormântul era gol: « veniÅ£i de vedeÅ£i … ». Ele sunt martorii înverii pentru întreaga omenire, pentru întregul univers. Hristos a ieÅŸit din mormântul pecetluit pentru că a înviat cu trupul slavei Sale, acest trup transfigurat care nu mai este supus materiei, nici timpului, nici spaÅ£iului. Iar îngerul adaugă : « Să nu vă temeÅ£i … » (soldaÅ£ii însă sunt îngroziÅ£i, dar îngerul nu-i liniÅŸteÅŸte, pentru că ei au ucis pe Fiul Omului, începătorul vieÅ£ii). De asemenea, când Hristos le întâlneÅŸte ÅŸi Se arată lor, le spune « nu vă temeÅ£i… ». Cel care are o inimă iubitoare ÅŸi credinÅ£ă nu are a se teme de nimic, pentru că este « sub acoperământul aripilor Sale », ale Celui Atotputernic (Ps 17[16], 8).

Cele trei Marii vor duce Vestea cea Bună Apostolilor care nu le vor asculta cuvintele pe care le vor socoti « născoceli femeieÅŸti» ÅŸi nu le vor crede.

MironosiÅ£ele sunt pentru toÅ£i creÅŸtinii un model ÅŸi o pildă duhovnicească pe care am putea-o rezuma în trei fraze:

-Trebuie să mergem în întâmpinarea Domnului de îndată ce în viaÅ£a noastră apare o lumină duhovnicească, un răsărit care se arată în mijlocul nopÅ£ii, ÅŸi să plecăm « foarte de dimineaÅ£ă », adică fără a întârzia, presupunând însă că ne-am pregătit printr-o « sâmbătă», adică o interiorizare.

-Trebuie să mergem cu curaj către mormânt – care este moartea ÅŸi închide în el toate morÅ£ile noastre  – fără să ne întrebăm cine ne va da la o parte piatra : Domnul se va îngriji ….

-Trebuie să fim în stare să facem un act gratuit de iubire pentru Dumnezeu, aÅŸa cum a făcut El însuÅŸi pentru noi. Åži este vorba de o iubire arzătoare, o iubire cu I mare, ÅŸi nu de o apropiere intelectuală de Dumnezeu sau de o relaÅ£ie interesată. Iată ce aÅŸteaptă Dumnezeu de la noi.

 

În simbolistica paulinică a nunÅ£ii, bărbatul reprezintă pe Hristos iar femeia omenirea, Biserica. Ce nădejde pentru omenire de a avea întru sine pe cele trei MironosiÅ£e venite la mormântul lui Hristos ! Să ne fie ele dascăli în taina PaÅŸtilor !

 

P. Noël TANAZACQ

Preot paroh, parohia Sfânta Genoveva ÅŸi Sfântul Martin (Paris)