Imperativul trezviei în teologhisirea părintelui Miron Mihăilescu, Volumul I

Apariția acestui prim volum, Imperativul trezviei în teologhisirea părintelui Miron Mihăilescu, dintr‑o trilogie mărturisitoare cuprinzând dialogurile „de taină” ale părintelui Miron cu un grup de apropiați întru Hristos, petrecute în general duminica, în continuarea sfintelor liturghii, deschide publicului larg accesul la o lucrare de „laborator teologic”, un efort inspirat ÅŸi binecuvântat de Sus întru a pătrunde sensuri cu dorinÅ£a onestă de edificare a unei vieți cât mai ancorate în Hristos. Adresarea se face către „prieteni”, ÅŸi prin ei nouă, tuturor, ca împreună mergători pe drumul trezirii la Viață, ca o formidabilă chemare ÅŸi o ÅŸansă de împlinire fericită a vieții noastre. Părintele era conÅŸtient că numai unor prieteni li se putea adresa astfel, în completa deschidere a inimii, de unde ÅŸi căldura, cuprinderea ÅŸi însemnătatea unor asemenenea împreună‑alcătuiri de mărturie ÅŸi răspunsuri la întrebări.  age appropriate dating equation | meaning of slang word hook up | 40 year old man dating 22 year old woman

Părintele era preocupat „până la incandescență” de „problema sfințeniei”, pe care o căuta trăitor, angajat să câÅŸtige în sine mintea ÅŸi inima lui Hristos. Viața veÅŸnică începe aici ÅŸi acum, prin împreuna‑colaborare cu Viul, pogorât în viețile noastre în persoana Domnului. Viața cu adevărat vie este deci doar aceea de împărtăÅŸire cu Hristos. În consecință, rostul preotului este acela de a fi pentru semenii săi un semnal de alarmă, un îndemn existențial de trezire, un efort de conÅŸtientizare că adevărata viață, profundă, nu poate fi decât întru Hristos. Părintele Miron o face în mod adânc, prin preocupări, prin trezvie, prin acrivia conÅŸtiinței. Privirea lui, cuvintele, gesturile sale de viață, toate mărturisesc despre adevărul Vieții. Ni se cere însă deschiderea onestă a inimii, ca să îi urmăm. 

Este vital în ziua de azi să poți întreține legături duhovniceÅŸti cu astfel de trăitori. Pentru că făptuirea lor stârneÅŸte, într‑un minunat demers pascal de aprindere luminoasă ÅŸi înflăcărată, de la inimă la inimă, propria noastră angajare ÅŸi participare. Părintele subliniază necesitatea de a ne spovedi, un angajament necesar pentru ca astăzi, acum, să înceapă viața omului nou în mine, cel cu posibilitățile lui Hristos. Iar împărtăÅŸirea, hrană ÅŸi pâine pogorâtă de la Domnul, ne ține treji în lucrare, împrospătați lăuntric, cu har. 

Acest volum este o comoară de descifrare teologică ÅŸi practică. Prieten cu părintele Arsenie Boca, ucenic ÅŸi secretar al părintelui Dumitru Stăniloae, părintele Miron ne transmite în duh filocalic o cale a iubirii, accesibilă nouă, care ne poate transforma integral.