Bucurați-vă, prieteni! - tabăra MOREOM Neamț

Odată dat startul, a început minunata experiență din această vară: diminețile cu înviorarea, rugăciunea, micul dejun și apoi atelierele până la masa de prânz, cu o mica pauză la ora 11. Fiecare își dădea interesul a face cel mai frumos desen sau a mima cel mai bine trezitul de dimineață sau stăpânirea carului cu boi. Câtă uimire provocau micilor iconari vibrațiile podelei provocate de salturile actorilor în devenire! Alții s-au ostenit să realizeze cele mai frumoase candele, modelaje din lut sau flori din hârtie colorată.

După atâta activitate urma masa, la care, de voie de nevoie, mâncai tot din farfurie. Trecea repede și ora de odihnă, apoi ne adunam cu toții pentru a cânta împreună câteva din cântările Sfintei Liturghii, dar mai ales imnul taberei sau cântecul „geamăn” al acestuia, „Bucurați-vă prieteni…”. De la ora 17 mergeam în sala de sport la ora de dans – cât de frumos valsa Emilian… Ora liberă de dinainte de cină era poate cea mai „înfocată” căci fetele jucau baschet. Din când în când, de-a lungul zilei, discret, sora Iulia ne antrena în minunate jocuri de cunoaștere. Urmau cina și rugăciunea, iar seara se încheia cu spectaculoase meciuri de fotbal: vârful de atacanți Raul - Andrei, fundașii Manuel și Benedict, părintele Mircea responsabil cu loviturile de la distanță apărate cu strășnicie de părintele Adrian. Poate că jocul n-ar mai fi fost la fel de frumos fără susținerea fetelor.

Marți, 27 iulie, a fost ziua în care am luat o pauză binemeritată de la programul atât de intens, căci am mers în pelerinaj la câteva din mănăstirile nemțene. Deși amenințați de o ploaie mocănească, am purces la drum dis-de-dimineață, făcând primul popas la mănăstirea Horaița, după care am urcat la pas pe potecă la mănăstirea Horăicioara unde am băut apă de la izvorul apărut în urma acelei minuni a Maicii Domnului. Următoarea destinație: schitul Sihla. Mai sus de mănăstirea Agapia am coborât din autocar pentru a parcurge pedestru cei 7 km de drum forestier. Ce aventură! După primii kilometri parcurși, obosiți fiind, tot speram să zărim schitul după următoarea curbă, însă a trebuit să mai batem mulți pași până sus. Cu puțin înainte de a ajunge, o ploaie torențială de vară ne-a udat până la piele, însă, ca prin minune, de îndată ce am ajuns sub clopotnița Sihlei, soarele și-a făcut apariția de după nori uscându-ne hainele în câteva minute. Ne-am închinat cu toții în peștera Sfintei Teodora și ne-am bucurat de ceaiul cald și puțina mâncare pregătită cu dragoste de părinții de la schit. Osteniți și totuși plini de bucurie am coborât spre mănăstirea Sihăstria unde ne așteptau autocarele. Atât de multă oboseală, dar câtă binecuvântare!

Am reintrat în ritmul atelierelor căci zilele treceau repede și icoanele trebuiau finalizate, iar piesa de teatru pusă la punct. Însă am mai găsit răgaz și pentru vizitele la Zimbrărie și la Mănăstirea Neamț. Jocul „vânătoarea de comori” ne-a asigurat buna dispoziție pentru o întreagă după amiază căci am reușit, prin munca în echipă, să descoperim COMOARA.

Aflat pentru câteva zile la Neamț cu prilejul Adunării Tineretului Ortodox din Moldova, Înaltpreasfințitul Serafim Joantă - mitropolitul românilor ortodocși din Germania, Europa Centrală și de Nord - ne-a făcut o vizită în tabără în seara zilei de 30 iulie, participând alături de noi la rugăciunea de seară, iar la final și-a exprimat bucuria de a se putea adresa unor copii. „Este foarte greu ca noi care suntem mai în vârstă să ne adresăm la nivelul vostru de înțelegere. Eu cred că sunteți cu toții conștienți că sunteți credincioși, că sunteți ortodocși, că v-ați născut într-o familie cu părinți creștini ortodocși români cei mai mulți, dacă nu toți, născuți aici în țară și familia a mers și s-a stabilit în diferite țări, dar oriunde am fi noi în lume purtăm cu noi ceea ce am primit de la părinți (…) și când ne ducem în altă țară sigur că ducem cu noi (...) obiceiurile noastre, credința noastră. Cred că pentru un copil ca voi lucrul cel mai important este să fiți ascultători de părinții voștri care v-au născut, tata și mama, și, totodată, de părinții sufletești. Să fim oameni cuminți, oameni credincioși, oameni evlavioși, să ne rugăm, să învățăm, să fim silitori. Åži în Evanghelia din seara aceasta Mântuitorul Iisus Hristos a spus: «Voi sunteți lumina lumii». Să luminăm, să răspândim, adică, în jurul nostru lucrurile bune, frumoase pe care le săvârșim. Voi de aceea veniți în taberele acestea, ca să învățați cât mai multe lucruri frumoase, cât mai multe lucruri pozitive, să învățați rugăciuni, cântări de la biserică. Åži acestea vor rămâne, se vor înscrie în sufletul vostru oricât trăiți.”

Ca în fiecare ediție a taberei, monahia Siluana Vlad a venit și în acest an pentru a sădi cuvinte de mângâiere, de încurajare, de binecuvântare pentru copii. Astfel, timp de câteva ore, sâmbătă 31 iulie, am putut discuta despre problemele vieții, despre cum să ne bucurăm, despre cum să facem voia lui Dumnezeu în viața noastră, despre asumarea faptelor noastre. După aceste discuții generale au urmat discuțiile separate pe grupe: băieții mari, fetele mari și apoi cele mai mici. Maica Siluana a vorbit despre diferențele dintre sexe, a explicat cum se pot depăși tentațiile adolescenței, cum putem dobândi armonia. Maica ne-a îndemnat să devenim apostoli ai bucuriei și să avem înțelegere față de prietenii noștri care au suferit traume de-a lungul copilăriei.

Duminică, 1 august, am avut cu toții bucuria de a participa la Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfințitul Iosif în fruntea unui mic sobor de preoți. Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât toți copii s-au împărtășit după ce se spovediseră cu o seară înainte. Arhipăstorul nostru a explicat mai întâi că „Maica Domnului a adormit, dar noi când spunem la moarte adormire, spunem ca să nu se confunde moartea celor necredincioși cu moartea celor credincioși. Pentru că și cei necredincioși tot adorm, nu mor, ci se scoală la judecată așa cum ne vom scula cu toții, și cei credincioși, dar nu se vor trezi la judecată, se vor scula doar pentru a vedea că ei n-au crezut, că viața lor a fost în zadar și că de fapt sunt morți. Iar alții, care sunt credincioși se vor trezi ca să trăiască veșnicia. Maica Domnului a trecut prin moarte la viață și acolo mijlocește, se roagă cu lacrimi pentru fiecare dintre noi, dar și cu bucurie.

Se roagă cu lacrimi de suferință pentru cei foarte păcătoși și-și bat joc de viața lor, dar și cu lacrimi de bucurie pentru cei care au luat în serios credința lor în Dumnezeu și fac fapte bune.” Mai departe, mitropolitul Iosif a arătat ce este postul și care este importanța sa, după care a făcut îndemnul de a posti măcar câte puțin și de a ne ruga Maicii Domnului.

După-amiază ne-am adunat cu toții în sala de festivități a seminarului pentru a vedea piesa pregătită de cei de la atelierul de teatru – o adaptare foarte modernă după povestea lui Dănilă Prepeleac scrisă de Ion Creangă. Au fost atunci cele mai comice momente din toată tabăra – pantomima trezitului de dimineață, carul și boii dansatori, gâscanul și caprele cântărețe, scena cu fete, incantațiile slujitorilor lui Scaraoschi, probele de foc și hora de la sfârșit. În această atmosferă de veselie a avut loc și festivitatea de închidere a taberei. La ceas de seară am urcat lângă schitul Cărbuna, la stâna seminarului, pentru focul de tabără. Însă seara nu s-a încheiat astfel, ci a continuat până târziu în noapte cu un ultim meci de fotbal între animatori și cei mai mari dintre participanții din tabără. Rezultatul rămâne o enigmă…

Zilele de bucurie fost-au, dar s-au dus și, din nou, cu lacrimi în ochi, am promis că ne vom revedea în tabăra de anul viitor!

Silviu Cluci (animator), Iași