Comentariu literar la „Romanță în stil vechi” de George Topârceanu – sau amintiri din tabăra MOREOM Neamț

Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Åži noaptea de vară
Se-așterne-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.

La marginea apei să își caute vad
O turmă se-abate.
Răsare și luna din codrii de brad,
În singurătate.

Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale se-aude un glas de pârău
Sălbatec și dulce.

Odihna se-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Åži numai o ceată de prunci drăgălași
Mai cântă sub lună…..

Tabăra Neamț 2010? O poveste frumoasă cu 80 de copii români din toată Europa și 16 animatori. O poveste adevărată cu Sfântul Ioan Iacob de la Neamț și Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla. O poveste cu ploaie și soare, un roman cu suspans în căutarea unei comori, un poem cântat cu „Andrii Popa” și „Noi suntem români”, o frântură de timp cu mâini împreunate la rugăciune dar și la dansuri populare, cu priviri concentrate la pictarea Mahramei Domnului sau la creația de păpuși în porturi populare, de flori ornamentale, de cruciulițe din fir de bumbac, de animale din pastă de modelat, de candele și metanii din mărgele de lemn. O poveste vie cu un Dănilă Prepeleac al lui Creangă dar și al zilelor noastre, care „vorbește fluent” moldovenește, așa ca oamenii locurilor care ne-au primit, dar care e conștient și de epoca noastră, o epocă a internetului și a hip-hopului, pe care au reușit să ni le facă pentru câteva clipe mai puțin prozaice, iar aceasta datorită piesei de teatru concepută de cele două Dane (Cavaleru și Monah) și interpretată de nu mai puțin de 35 de actori, bineînțeles copii participanți la tabără.

Lacrimile de la despărțirea din dimineața de 2 August au completat ceea ce cu o seară mai înainte strigaseră copiii la focul de tabără de la stâna Seminarului Teologic de la Neamț, în ale cărui ospitaliere clădiri ne-am desfășurat activitățile: „Noi de-aicea nu plecăm/Nu plecăm acasă/Până nu ne săturăm/De tabăra noastră” sau „Mai vrem o săptămână” (parafrază a lui „Mai vrem încă o zi” de anul trecut).

Cine poate să uite amuzantele jocuri de cunoaștere din prima zi? Sau dialogul cu maica Siluana Vlad de sâmbătă după-masă? Sau Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Horaița din sărbătoarea Sfântului Pantelimon? De vizita Înaltpreasfințitului Serafim? Ori frumoasele clipe petrecute împreună cu părintele nostru Mitropolit Iosif? Cine nu își amintește cu drag de Marian, care ar descreți și cea mai încruntată frunte cu umorul și generozitatea lui? De Ioan în rolul excelent interpretat de „gânsac” din piesa de teatru „Dănilă Prepeleac”, de tumbele spectaculare ale lui Andrei, de Mateus care la cei șapte ani ne-a impresionat cu cunoștințele de geografie când am jucat „Munți-Ape-Å¢ări” așteptând cuminți să ne vină rândul la spovedit? De Mihaela și Marius care ne-au încântat cu cântece populare frumos interpretate cu inflexiunile specifice zonei Gorjului? De Adrian care rostea atât de sobru și emoționant „Tatăl nostru” în portugheză? De fiecare chip din tabără, de frumoasa solidaritate „mici-mari” din pelerinajul de la Sihla și din fiecare zi?

Cine nu își amintește cu emoție de prieteniile legate ori continuate de la un an la altul? De seara de rugăciune din prea frumoasa biserică a Seminarului de la Neamț, gazda taberei noastre când, după un moment sportiv de „mersul piticului” în frunte cu părintele Mircea în curtea seminarului, urmat de un moment muzical în preajma chitarei Laurei și de câteva clipe de poezie din opera Sfântului Ioan Iacob, am intrat cu toții în biserică pentru a ne închina moaștelor sfântului și a ne spune fiecare, în cămara sufletului, rugăciunile de seară?

„O, Om, ce mari răspunderi ai!” ne amintește Sfântul Ioan Iacob de la Neamț. Animatorii taberei au simțit în mod deosebit răspunderea pe care au avut-o față de copii iar aceasta s-a manifestat prin multă dragoste și atenție față de ei, prin autoritate când a fost nevoie, printr-o „ureche” mereu atentă la nevoile lor, prin efortul permanent pentru ca ei, copiii, să fie mereu bucuroși, să nu le lipsească nimic, să învețe cele mai frumoase lucruri, să petreacă zece zile ne neuitat. Părintele Mircea Filip și „echipa”: părintele Cornel Elisei, părintele Adrian Iuga, sora Iulia, Elena Balea, Rodica Chirteș, Amalia Boboia, Alexandra Mareș, Lavinia Cercel, Dana Monah, Dana Cavaleru, Laura Pasăre, Silviu Cluci, Florina Hoza, Benedict Both, preoteasa Iulia Filip – o echipă de animatori care zi și noapte au muncit, cu brațele și mintea, pentru ca Tabăra Neamț să fie o tabără de neuitat.

Åži credem că au reușit… Iar pentru aceasta îi mulțumim înainte de toate Bunului Dumnezeu, Măicuței Sfinte, Sfinților care ne-au primit „la ei acasă”: Ioan Iacob și Teodora și părintelui nostru Mitropolit Iosif , a căror ocrotire și binecuvântare am simțit-o ca pe un dar de mare preț, pe care îl purtăm și acum în suflete.

Parcă îl auzim pe părintele Mircea, de acolo de la Paris, spunându-ne tuturor, mici și mari: „-Vă e dor cumva de tabără? – Da! – Nu vă aud, vă e dor cumva de tabără? – DAAAAAAAAAAA !!!!!!! – Atunci ne vedem la anul!” Cu ajutorul Domnului și spre slava Numelui Său!

Preoteasa Iulia FILIP (animator) – parohia „Sfinții Trei Ierarhi”, Romainville-Paris