Ofranda inimii noastre
publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Decembrie 2022, 04:39
(Fragment din scrisoarea pastorală la praznicul Nașterii Domnului, 2021)
Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne găseÅŸte, an de an, cu toată fiinÅ£a noastră întoarsă înspre Cel care vine în ieslea din Betleem ca să ne descopere iară ÅŸi iară dragostea cea nemărginită a Părintelui Ceresc, a Dumnezeului Celui în Treime lăudat, în numele căruia ÅŸi plin de dragostea Lui vine în lume să ne mântuiască. „NaÅŸterea lui Hristos”, spunea un părinte contemporan „este pentru El nu începutul vieÅ£ii, ci începutul morÅ£ii.” El îÅŸi asumă tot ce Å£ine de firea noastră ÅŸi cea dintâi zi a vieÅ£ii Sale pe pământ este ÅŸi cea dintâi zi a urcuÅŸului Său pe Cruce. Acesta este rodul, calea ÅŸi încredinÅ£area iubirii Lui pentru noi.
Pe durata Postului NaÅŸterii Domnului, fiecare dintre noi încearcă să facă tot ce poate pentru a se pregăti de această mare sărbătoare. Încercăm să fim bineplăcuÅ£i lui Dumnezeu postind, rugându‑ne, încercând să renunÅ£ăm la cât mai mult din omul cel vechi – omul păcătos –, prin Taina Spovedaniei, pentru a‑L primi pe Hristos în noi. Atunci când reuÅŸim să renunÅ£ăm la ceea ce suntem, la păcate, primim ceea ce nu suntem: pe Dumnezeu în noi! „Care momente din viaÅ£ă”, spune Sf. Isaac Sirul, „ar putea fi atât de sfinte ÅŸi atât de propice primirii darurilor dumnezeieÅŸti, decât vremea rugăciunii, în care omul vorbeÅŸte cu Dumnezeu? În momentul acela, când Îi adresăm Lui cererile noastre ÅŸi Îi vorbim, omul îÅŸi adună toate miÅŸcările sufletului ÅŸi toate gândurile lui ÅŸi dialoghează singur cu Dum‑nezeu, inima lui umplându‑se în abundenÅ£ă cu Dumnezeu.”1 Îl primim ÅŸi ne facem primiÅ£i de El, ÅŸtiind că noi nu‑I putem aduce nimic din ceea ce avem fără să ÅŸtim cine este El. Degeaba i‑ar fi adus magii smirnă, aur ÅŸi tămâie, dacă nu ÅŸtiau cine este El. Ce valoare ar fi avut aceste daruri? Dar ei au adus daruri mărturisind că este Împărat ÅŸi Mântuitor al lumii. Astfel, orice I‑am aduce lui Dumnezeu, să o facem mărturisind că El este adevăratul Dum-nezeu, Mântuitorul născut în peÅŸtera necuvântătoarelor din Betleem ÅŸi culcat în iesle, pentru noi, pentru ca ofranda noastră să nu fie degeaba adusă.
Prima dintre chemările creștinului este deci de a‑L cunoaște pe Hristos, de a ști Cine este și ce vrea de la mine. „Iubirea dumnezeiască dă mai multă bucurie decât viața, iar cunoașterea lui Dumnezeu – care zămișlește această iubire – dă mai multă dulceață decât mierea”, zice Sfântul Isaac. CunoaÅŸterea lui Dumnezeu naÅŸte dragostea, iar creÅŸtin este doar cel care iubeÅŸte. A fi creștin înseamnă a fi îndrăgostit de Dumnezeu. Nu este vorba despre o ideologie. Viața creștină constă în a nu ne ascunde în spatele unei ideologii căreia i‑am sluji sau pe care am încerca să o propovăduim în lume, o ideologie în numele căreia i‑am supune pe ceilalți, i‑am umili, i‑am aservi, i‑am ucide. A fi creștin înseamnă a fi într‑o legătură de iubire cu Dumnezeu, o legătură a dragostei cu Cel care se face rațiunea noastră de a trăi, dar și cu cel de lângă noi. „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot cugetul tău și din puterea ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”, zice Domnul (Mc 12, 30‑31). „Fericit este deci cel care are o așa dragoste față de Dumnezeu, precum are cel nebun îndrăgostit de iubita sa”, zice Sfântul Ioan Scărarul.2 De ce această iubire? Pentru că Dumnezeu Însuși a ales să trăiască cu noi într‑o legătură de iubire, pentru că Se dă cu totul pe Sine nouă și ne cere să ne dăm pe de‑a‑ntregul Lui (...).
Fiul lui Dumnezeu S‑a întrupat în istorie, NaÅŸterea Lui este un eveniment istoric, ÅŸi chiar de la NaÅŸterea Lui astăzi număram anii, nu de la facerea lumii. Iisus Hristos S‑a întrupat în această lume, face parte din istoria ei, nu este un Dumnezeu străin, îndepărtat, ci apropiat nouă ÅŸi asemenea cu noi, afară de păcat. Astfel, deci, chemarea noastră de creștini, provocarea noastră în această lume este cu adevărat de a descoperi, de a găsi în viața noastră această legătură de iubire cu Dumnezeu, de a‑L iubi din toată inima noastră, din toată ființa noastră, cu toată puterea noastră; căci „o dragoste aprinsă pentru Dumnezeu este destulă mângâiere pentru cel care crede, chiar de‑ar fi să‑și piardă viața”3(...).
Sărbătoarea NaÅŸterii Domnului să vă fie izvor de bucurie ÅŸi de lumină sfântă, spre sănătatea sufletului ÅŸi a trupului, atât în Noul An cât ÅŸi în toÅ£i anii pe care Dumnezeu îi pune înaintea fiecăruia dintre dumneavoastră.
Hristos Domnul să vă binecuvânteze!
† Iosif,
Arhiepiscop al Europei Occidentale
și Mitropolit al Europei Occidentale și Meridionale
Note: