Despre comunicare
publicat in Cuvântul episcopului Timotei pe 1 Ianuarie 2019, 12:46
În prima zi a anului calendaristic, pe 1 ianuarie, în calendarul bisericesc, pe lângă Praznicul Tăierii Împrejur a Mântuitorului nostru Iisus Hristos îl sărbătorim și pe „arătătorul celor cerești”, pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare.
Sfântul Vasile cel Mare spune la începutul Omiliei a III-a la cuvintele: „Ia aminte de tine însuți”: „Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii, ca să ne descoperim unii altora simțămintele inimilor, și, datorită naturii noastre comune, să facem cunoscute celorlalți oameni gândurile noastre, dându-le la iveala ca din niște cămări ascunse ale inimii.”1.
Dumnezeu ne-a dat nouă, oamenilor, în comparație cu celelalte vietăți, vorba articulată, cuvântul, pentru ca prin el să ne împărtășim unii altora gândurile și mai ales darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu. Cuvântul este doar o modalitate de a comunica. Pe lângă el avem la dispoziție și alte forme de comunicare, însă nu este importantă maniera de comunicare, ci comunicarea în sine.
Cuvântul „comunicare” provine din latinescul „comunicare” și are mai multe înțelesuri: „a pune de acord”, „a pune în comun”, „a fi în legătură cu”, „a fi în relație”, „a transmite și celorlalți”, „a împărtăși ceva celorlalți”.
Oamenii sunt creați de către Dumnezeu pentru a trăi în comuniune și în comunicare unii cu alții și cu Dumnezeu. Datorită acestui fapt, comunicarea trebuie să se facă atât pe verticală, cu Dumnezeu, cât și pe orizontală, cu semenii noștri. Comunicarea făcută doar într-o singură direcție este nedesăvârșită și nu-și împlinește scopul.
În Cartea Facerii vedem cum Adam și Eva comunică direct cu Dumnezeu, față către față. Doar în urma căderii în păcat, datorită faptului că omul și-a pervertit simțurile și și-a alterat darurile primite de la Dumnezeu, comunicarea omului cu Dumnezeu s-a realizat prin intermediul prorocilor, care fie au auzit cuvântul lui Dumnezeu, fie L-au văzut pe Dumnezeu doar auzind cuvântul Lui și simțindu-I prezența. Cu toate că oamenii continuau să comunice între ei, lipsind însă comunicarea pe verticală cu Domnul, comunicarea lor nu era desăvârșită și a dus de multe ori la îndepărtarea omului de la firesc și la rătăcire, prin „întunericul necunoștinței”.
Cuvântul s-a făcut trup ca să ni se comunice nouă, oamenilor, pentru a ni se împărtăși, pentru a ni se descoperi nouă pe Sine însuși și pentru a restabili comunicarea directă cu El, dar și pentru a restabili adevărata legătură dintre noi. Părintele Dumitru Stăniloae spune: „Hristos a ridicat în om chipul dumnezeiesc la deplina lui actualitate, adică la deplina lui comuniune cu Dumnezeu și cu semenii.”2.
La Botezului Domnului auzim „glas din cer zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.”3https://apostolia.eu/index.php/butter-dating-app/https://apostolia.eu/index.php/headline-for-a-dating-website/martinsburg datingsmite duel matchmakinghttps://apostolia.eu/index.php/8-rules-for-dating-my/, după cum spune părintele Dumitru Stăniloae, iar din pricina aceasta, în loc să asumăm lumea cu toate ale ei și să le acoperim cu mantaua iubirii noastre, rugându-ne pentru ea, ne lepădăm de ea, uitând că Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut om și a coborât în lumea aceasta ca să o mântuiască.
Pe de altă parte, vorbim mult, dar uităm de vorbirea cu Dumnezeu, cu știință sau cu neștiință, uităm că „fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”9, cum bine a remarcat marele filosof român Petre Ţuţea.
Așadar, cultivând comunicarea cu oamenii, în duh de dragoste, pace și unitate, dar în același timp și cu Dumnezeu, Părintele nostru Cel ceresc, unim cele două brațe ale crucii, cel vertical și cel orizontal, iar asumarea crucii ne va aduce mântuirea.
† Episcopul Timotei
Note: