Sfânta Mare Muceniță Ketevan, împărăteasa Georgiei, 13 sepembrie
publicat in Sinaxar pe 11 Septembrie 2018, 06:25
Sfânta Ketevan1 a trăit într-o Georgie sfâÅŸiată de înfruntarea puternicilor săi vecini: Imperiul Otoman ÅŸi Persia Åžahului Abbas cel Mare (1587–1629). Familia regală însăÅŸi era împărÅ£ită în privinÅ£a politicii de adoptat. Unii dintre prinÅ£i fuseseră educaÅ£i în Persia, alÅ£ii în Turcia, ceea ce îi determina să facă alegeri diferite unii faÅ£ă de alÅ£ii, adesea dăunătoare pentru propria lor Å£ară.
PrinÅ£esa Ketevan, care descindea din familia Bangration, familie regală din Kartli, se căsătorise cu David, fiul cel mare al Regelui Alexandru al II-lea din Kakheti (la sud-est de Caucaz). David a murit după o domnie foarte scurtă (1601), lăsând în urma sa un fiu făgăduit unui destin strălucit, Teimuraz, care a fost trimis la curtea persană pentru a-ÅŸi întregi educaÅ£ia. Însă Constantin, fratele răposatului Rege David, era un om lipsit de scrupule ÅŸi ambiÅ£ios peste măsură, care trecuse la Islamul ÅŸiit când vieÅ£uise în Persia. La propunerea Åžahului Abbas, acesta ÅŸi-a ucis propriul tată, pe Alexandru, ÅŸi pe fratele său mai mic, Gheorghe, pentru a împărăÅ£i singur în Kakheti. În urma acestor ticăloÅŸii, i-a propus lui Ketevan să împărăÅ£ească împreună. Refuzând acest târg infam, regina cea evlavioasă a adunat o armată împotriva trădătorului, care a fost ucis în bătălie. La întoarcerea sa din Persia, în anul 1606, tânărul Teimuraz a fost încoronat. Era în relaÅ£ii foarte bune cu vecinul său, Luarsab al II-lea, regele Å£inutului Kartli, căci îi unea aceeaÅŸi credinÅ£ă puternică.
În anul 1614, în urma a numeroase comploturi urzite împotriva celor doi regi creÅŸtini ai Georgiei de către Åžahul Abbas, acesta din urmă a invadat regatele acestora, surghiunindu-i ÅŸi nimicindu-i pe locuitori, profanând bisericile ÅŸi distrugând chiar el crucile ÅŸi icoanele. Luarsab ÅŸi Teimuraz au găsit adăpost în regatul lui Gheorghe al II-lea din Imeretia (Georgia occidentală), care a refuzat să-i predea perÅŸilor. Cu toate acestea, printr-un ÅŸiretlic perfid, ÅŸahul a pus mâna pe Luarsab ÅŸi l-a întemniÅ£at într-o fortăreaÅ£ă la Åžiraz, unde a murit sugrumat în anul 1622, în urma unor chinuri îndelungate2.
Pentru a-l distruge pe Teimuraz, Åžahul Abbas cotropise în anul 1615 Å£inutul Gandja. Regina Ketevan, mama nefericitului suveran, a mers atunci la curtea Persiei însoÅ£ită de tinerii săi nepoÅ£i, Levan ÅŸi Alexandru, pentru a-l convinge pe ÅŸah să cruÅ£e Georgia. Abbas a acceptat, cu condiÅ£ia să-i păstreze ca ostatici pe cei doi tineri prinÅ£i, însă mai apoi a poruncit ca aceÅŸtia să fie castraÅ£i. Cel mare a murit (1620), iar cel mic ÅŸi-a pierdut minÅ£ile.
Cât despre nefericita Ketevan, întrucât refuzase cererile în căsătorie ale ÅŸahului, a îndurat zece ani de robie, timp în care s-a pregătit prin nevoinÅ£ă să primească mucenicia. Cum n-a primit să treacă la Islam, a fost supusă unor chinuri îngrozitoare, iar trupul ei a fost sfâÅŸiat cu cleÅŸti ÅŸi suliÅ£e înroÅŸite în foc. Înainte de fiecare caznă, sfânta îÅŸi făcea semnul Sfintei Cruci, zicând: „În Numele Tatălui ÅŸi al Fiului ÅŸi al Sfântului Duh.” În cele din urmă, i s-a pus pe cap un cazan plin cu cărbuni aprinÅŸi, care i-a provocat dureri cumplite, iar mai apoi călăii au omorât-o prin sugrumare cu o coardă de arc. Se spune că în urma acestui eroic martiriu, care a avut loc la Åžiraz pe 22 septembrie 1624, au coborât din cer trei stâlpi de lumină care au rămas deasupra trupului sfintei. Acesta a fost aruncat în canalizarea din oraÅŸ, însă creÅŸtinii au venit noaptea ÅŸi l-au scos pentru a-l înmormânta după cuviinÅ£ă. Un an mai târziu, unii monahi latini au descoperit mormântul ÅŸi i-au dat capul Sfintei Ketevan fiului ei Teimuraz, care fusese reîntronat. Sfintele moaÅŸte au fost aÅŸezate în biserica Sfântului Gheorghe de la Alaverdi, unde se cinstesc până în zilele noastre.
Sinaxarul Părintelui Macarie Simonopetritul, Luna Septembrie
Note: