Păstorul cel bun ÅŸi blând

publicat in Cuvântul mitropolitului Serafim pe 3 Martie 2018, 15:47

Nu găsesc un cuvânt mai potrivit pentru a sintetiza personalitatea duhovnicească a ÎnaltpreasfinÅ£itului Iosif decât acela de Păstorul cel bun ÅŸi blând care, pe urmele Păstorului celui Mare, nu domneÅŸte peste turmă, ci se face una cu ea ÅŸi îÅŸi pune sufletul pentru fiecare în parte. Mitropolitul Iosif este un ierarh atipic, în sensul că nu-i place să facă uz de prerogativele legate de demnitatea sa, pe care o înÅ£elege exclusiv ca slujire. De aceea, se poartă în modul cel mai simplu, conduce maÅŸina singur, slujeÅŸte adeseori fără diacon, spovedeÅŸte, cu timp ÅŸi fără timp, este mereu printre oameni, ascultându-i pe fiecare ore în ÅŸir, dacă este nevoie. Cuvântul său blând merge la inimă. Cred că blândeÅ£ea este trăsătura fundamentală a personalităÅ£ii sale. Să fii mereu calm ÅŸi blând într-o lume atât de stresată ÅŸi de stresantă ca lumea noastră este o adevărată minune. Cine nu doreÅŸte să aibă alături un om calm ÅŸi blând? Cred că aÅŸa se explică atracÅ£ia pe care Mitropolitul Iosif o exercită asupra oamenilor, îndeosebi asupra tinerilor.

Nimeni nu putea bănui acum 20 de ani că în tânărul de 32 de ani care urca pe scaunul de arhipăstor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale se ascund atâtea daruri pe care le va face să rodească în mod uimitor. Spirit misionar prin excelenÅ£ă, neavând „cetate stătătoare” (biserică ÅŸi reÅŸedinÅ£ă episcopală), proaspătul arhiepiscop ÅŸi-a început a doua zi după hirotonie călătoriile pastorale în cele nouă Å£ări care Å£ineau de jurisdicÅ£ia lui, în condiÅ£ii asemănătoare cu ale Apostolilor: „fără toiag ÅŸi fără pungă” ÅŸi fără însoÅ£itori de drum. Sunt convins că tocmai de aceea Dumnezeu i-a binecuvântat din plin osteneala, deschizând multe inimi ca să-i vină în ajutor astfel încât să obÅ£ină în curând o reÅŸedinÅ£ă episcopală, iar numărul parohiilor să crească de la o lună la alta. Desigur, orice înfăptuire, ca să dureze, cere jertfă. Or, Mitropolitul Iosif s-a jertfit ÅŸi se jertfeÅŸte ca puÅ£ini alÅ£ii. Fiecare nouă parohie, în condiÅ£iile Diasporei, înseamnă o naÅŸtere însoÅ£ită de durerile ei, care se prelungesc până la consolidarea ei cu biserică proprie ÅŸi până când Hristos ia chip în fiecare dintre credincioÅŸii ei. FireÅŸte, la jertfa episcopului se adaugă jertfa preotului, care trebuie ales cu grijă ÅŸi format în spiritul unei Ortodoxii eminamente misionare. În acest sens, Centrul ortodox de studii ÅŸi cercetare „Dumitru Stăniloae”, iniÅ£iat de ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif, face o lucrare duhovnicească de mare anvergură, utilizând mijloacele cele mai moderne de comunicare. De asemenea, AsociaÅ£ia de tineret „Nepsis”, precum ÅŸi editura Apostolia, angajează foarte mulÅ£i tineri din cele mai diverse domenii profesionale în misiunea Bisericii.

DeÅŸi, pentru mulÅ£i, Diaspora ortodoxă pare nouă, ea are totuÅŸi o tradiÅ£ie de peste 200 de ani. OrtodocÅŸii de diferite origini, ca să supravieÅ£uiască, au trebuit să se deschidă spre cultura locului ÅŸi să dea mărturia unei Ortodoxii tradiÅ£ionale, dar nu împietrite, ci vii ÅŸi atrăgătoare prin exigenÅ£a vieÅ£ii sale liturgice ÅŸi ascetice, contrare duhului lumii. Tocmai prin opoziÅ£ie cu duhul veacului, permisiv ÅŸi nivelator, mulÅ£i oameni, mai cu seamă tineri, caută astăzi comunităÅ£i vii în care să poată aprofunda credinÅ£a atât prin cunoaÅŸterea ei, cât ÅŸi prin angajarea în viaÅ£a liturgică. AÅŸa se face că peste tot, dar mai ales în America ÅŸi în FranÅ£a, mulÅ£i localnici au descoperit Ortodoxia ÅŸi au intrat în comuniunea ei. De arhiepiscopia noastră din Paris aparÅ£in cele mai multe comunităÅ£i ortodoxe francofone de pe teritoriul francez. Când, în urmă cu 20 de ani, adunarea eparhială l-a ales pe tânărul ieromonah Iosif ca arhiepiscop, preoÅ£ii francezi mi-au mărturisit: „nu am ales persoana, ci duhul”. Iar acest duh este duhul Ortodoxiei reprezentat în Occident de Părintele Sofronie de la Essex, respectiv de Părintele Rafail Noica. Părintele Sofronie, mare duhovnic ÅŸi om cu o vastă cultură, a dat Occidentului imaginea unei Ortodoxii vii ÅŸi smerite, libere de triumfalism ÅŸi de memoria ei negativă, acumulată secole de-a rândul, când datorită contextului conflictual în care a trăit s-a definit mereu în opoziÅ£ie cu celelalte confesiuni creÅŸtine. Ortodoxia nu se defineÅŸte pe sine negativ, prin comparaÅ£ie cu celelalte confesiuni, ci pozitiv, prin propriul ei tezaur de credinÅ£ă ÅŸi de spiritualitate. Părintele Sofronie, cu libertatea Duhului care-l caracteriza, a înnoit Ortodoxia din interior pe baza tradiÅ£iei, eliberând-o de practici ÅŸi mentalităÅ£i care o sufocau, acumulate de-a lungul secolelor. Åži cum Euharistia ne constituie în Biserica lui Hristos, el a dat o importanÅ£ă deosebită felului de a sluji Sfânta Liturghie aÅŸa încât credincioÅŸii să poată interioriza rugăciunea ÅŸi cântarea ÅŸi să se împărtăÅŸească în mod regulat cu Sfintele Taine. Acest spirit înnoitor, smerit ÅŸi blând al Ortodoxiei încearcă să-l transmită peste tot ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif.

Dar smerenia ÅŸi blândeÅ£ea Mitropolitului nu-l împiedică să fie în acelaÅŸi timp un om foarte dinamic ÅŸi ferm – trăsături care par a se exclude reciproc, dacă n-ar fi Å£inute împreună de lucrarea harului. Dinamismul său izvorăÅŸte dintr-o conÅŸtiinÅ£ă foarte ascuÅ£ită a datoriei. „Grija de toate Bisericile” (2 Cor. 11, 28), adică de toate comunităÅ£ile, constituite sau încă pe cale de a se constitui, de români sau de francezi, îl mistuie pe Mitropolit, care nu cunoaÅŸte odihna. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Mitropolitul Iosif cu doi ierarhi sufragani: PreasfinÅ£itul Siluan al Italiei ÅŸi PreasfinÅ£itul Timotei al Spaniei, care gândesc ÅŸi lucrează în acelaÅŸi duh. AÅŸa se explică faptul că Mitropolia Europei Occidentale ÅŸi Meridionale este cea mai dinamică dintre toate eparhiile ortodoxe, indiferent de originea lor etnică, din Occident.

Mă rog Mântuitorului Hristos, Marele Arhiereu, să dăruiască Bisericii Sale preoÅ£i ÅŸi ierarhi asemenea Mitropolitului Iosif, iar pe el să-l păzească întru mulÅ£i ani!

† Mitropolitul Serafim