Rugăciunea și postul
publicat in Cuvântul mitropolitului Serafim pe 1 Ianuarie 2018, 08:47
În Evanghelia după Matei, Mântuitorul Iisus Hristos spune ucenicilor Săi că „acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune ÅŸi cu post” (Mt. 17, 21). Rugăciunea ÅŸi postul, împreună, sunt arma cea mai puternică pe care o avem în lupta împotriva ispitelor care vin de la lume, de la trup ÅŸi de la diavol. Lumea ne ispiteÅŸte prin tot ceea ce vedem rău în jurul nostru. Din păcate, omul este înclinat să imite mai degrabă răul decât binele. De aceea, Sfântul Apostol Ioan ne îndeamnă zicând: „Fiilor, nu iubiÅ£i lumea, nici cele ce sunt în lume... Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului ÅŸi pofta ochilor ÅŸi trufia vieÅ£ii, nu sunt de la Tatăl, ci de la lume” (I In. 2, 15‑16).
Trupul ne ispiteÅŸte prin poftele lui care ne împing spre păcat, aÅŸa încât devenim uÅŸor robi ai pântecelui ÅŸi ai plăcerilor. Iar diavolul „umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8). Åži pentru că ne lăsăm uÅŸor ispitiÅ£i, cădem în diferite păcate care pun stăpânire pe sufletul ÅŸi trupul nostru. AÅŸa ne pierdem liniÅŸtea sufletească ÅŸi sănătatea trupului, iar necazurile ÅŸi încercările vieÅ£ii se înmulÅ£esc. MulÅ£i nu ÅŸtiu cum să le biruiască. Iată că Biserica ne pune la îndemână armele rugăciunii ÅŸi postului. Prin rugăciune ÅŸi prin post biruim toate cursele vrăjmaÅŸului, biruim răul din afara noastră ÅŸi din noi înÅŸine, ne schimbăm viaÅ£a ÅŸi devenim încrezători în Dumnezeu ÅŸi în noi înÅŸine. Rugăciunea ÅŸi postul fac întotdeauna minuni dacă le practicăm cu statornicie, după rânduiala Bisericii ÅŸi cu inima smerită. Postul tradiÅ£ional înseamnă înfrânare, după putinÅ£ă, de la carne ÅŸi de la lactate ÅŸi limitarea la produsele vegetariene. Cei mai nevoitori se înfrânează ÅŸi de la untdelemn, îndeosebi miercurea ÅŸi vinerea. În timpul Postului Mare, în unele parohii se săvârÅŸeÅŸte peste săptămână Liturghia Darurilor mai înainte SfinÅ£ite, seara, împreună cu vecernia, iar credincioÅŸii se împărtăÅŸesc fără să mănânce nimic până la vremea împărtăÅŸirii. Postul ÅŸi ajunarea se dovedesc a fi o mare binecuvântare pentru sănătatea trupului ÅŸi a sufletului.
Dumnezeu nu aÅŸteaptă nimic de la noi, decât să ne iubim unii pe alÅ£ii ÅŸi să‑L iubim pe El, Tatăl nostru cel ceresc, „de la Care ne vine toată darea cea bună ÅŸi tot darul desăvârÅŸit” (Iac. 1, 17). Dar tocmai rugăciunea ÅŸi postul ne ajută să ne iubim unii pe alÅ£ii ÅŸi să‑L iubim pe Dumnezeu, pentru că rugăciunea ÅŸi postul ne îmblânzesc pornirile pătimaÅŸe, ne înmoaie inima ÅŸi o lărgesc ca să cuprindă în ea pe toÅ£i oamenii, buni sau răi. Un tânăr teolog a întrebat‑o pe bunica lui – femeie simplă, dar foarte evlavioasă ÅŸi rugătoare – ce simte când se roagă, iar ea i‑a răspuns că, rugându‑se, simte cum i se lărgeÅŸte inima ÅŸi se umple de dragoste pentru oameni. Da! Rugându‑ne mult ÅŸi cu smerenie, conÅŸtienÅ£i de păcatele noastre, inima ni se lărgeÅŸte, se înmoaie ÅŸi se umple de dragoste. Dacă ne rugăm cu adevărat, vom avea milă faÅ£ă de semenii noÅŸtri aflaÅ£i în suferinÅ£ă, în necazuri ÅŸi în lipsuri, vom ierta uÅŸor pe cei ce ne fac rău ÅŸi vom săvârÅŸi numai binele. Dragostea adevărată îÅŸi pune întotdeauna sufletul pentru semenii săi. „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul să‑şi pună pentru semenii săi” (In. 15, 13).
Totodată, rugăciunea ÅŸi postul ne dau echilibrul sufletesc de care avem nevoie zi de zi ÅŸi ceas de ceas. Rugăciunea ÅŸi postul ne dau curaj ÅŸi putere să trecem cu răbdare peste toate încercările vieÅ£ii. Într‑un cuvânt, rugăciunea ÅŸi postul sunt leac pentru orice durere ÅŸi necaz. Important este să nu uităm să punem înaintea Domnului în rugăciune, zi de zi ÅŸi ceas de ceas, durerea ÅŸi necazul pe care le avem, cu încredinÅ£area absolută că le vom birui cu ajutorul Lui. „În lume necazuri veÅ£i avea, dar îndrăzniÅ£i, Eu am biruit lumea” (In. 16, 33).
Faptele milei creÅŸtine sunt expresia cea mai concretă a dragostei pe care rugăciunea ÅŸi postul o aprind în sufletul nostru. Cine posteÅŸte ÅŸi se roagă cu adevărat, acela este sensibil la durerea semenilor săi ÅŸi încearcă să‑i ajute cu tot ceea ce poate. De aceea vă pun la inimă să nu uitaÅ£i facerea de bine, atât faÅ£ă de cei aflaÅ£i în diferite lipsuri, cât ÅŸi faÅ£ă de parohiile de care aparÅ£ineÅ£i. Fiecare parohie se susÅ£ine cu jertfa credincioÅŸilor ei. Fiecare parohie desfăÅŸoară activităÅ£i caritative în măsura în care credincioÅŸii se implică în susÅ£inerea lor.
Dar pentru ca postul ÅŸi rugăciunea noastră, precum ÅŸi facerea de bine, să fie bine primite de bunul Dumnezeu, trebuie să ne iertăm unii pe alÅ£ii ÅŸi să trăim în pace ÅŸi înÅ£elegere. Nimic nu iubeÅŸte Dumnezeu mai mult ca pacea ÅŸi înÅ£elegerea dintre oameni! Tocmai de aceea, Biserica a rânduit ca în duminica numită „Duminica iertării” să ne cerem iertare unii de la alÅ£ii ÅŸi să ne iertăm din inimă unii pe alÅ£ii. Eu sunt cel dintâi care vă cer iertate pentru tot ce v‑am putut greÅŸi, cu voie sau fără de voie. Åži tot eu sunt cel dintâi care vă iert pentru toate!
Bunul Dumnezeu să primească postul ÅŸi rugăciunea noastră, să ne ierte pe toÅ£i ÅŸi să ne binecuvânteze cu pace ÅŸi sănătate!
† Mitropolitul Serafim