Smerenia Domnului

Crăciunul, Boboteaza, Pastile, Rusaliile ÅŸi Adormirea Maicii Domnului sunt cele mai mari sărbători pentru care fiecare bun creÅŸtin se pregăteÅŸte cu post ÅŸi cu rugăciu­ne înmulÅ£ită, cu mărturisirea păcatelor în faÅ£a preotului duhovnic ÅŸi împărtăÅŸirea cu Trupul ÅŸi Sângele Domnului pentru ca să se poată bucura cu adevărat de ele. Fără pregătire cu post ÅŸi cu rugăciune sufletul nu se poate bucura de sărbători, care se vor reduce la un eveniment pur lumesc, axat pe mâncare ÅŸi băutură. Din păcate, cei mai mulÅ£i creÅŸtini de astăzi sărbătoresc Crăciunul doar cu mâncare ÅŸi băutură ÅŸi uită cu totul sensul lui duhovnicesc ÅŸi mân­tuitor. Noi, cei puÅ£ini, care ne-am pregătit după putinÅ£ă pentru praznicul NaÅŸterii Domnului, ne bucurăm astăzi de întrupa­rea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om pentru ca să mântuiască lumea, refă­când comuniunea firească a omului cu Dumnezeu, pierdută prin păcat. În Biserică, la Sfintele Slujbe, sufletul nostru tresaltă de bucurie la auzul cân­tărilor care slăvesc NaÅŸterea Pruncului Iisus în PeÅŸtera din Betleem. AÅŸa ne îndulcim inima când auzim troparul Crăciunului: „NaÅŸterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lu­mina cunoÅŸtinÅ£ei; că întru ea cei ce slu­jeau stelelor de la stea s-au învăÅ£at să se închine Å¢ie, Soarelui DreptăÅ£ii, ÅŸi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Å¢ie"!sau Catavasiile NaÅŸterii: „Hristos se naÅŸte, slăviÅ£i-L, Hristos din ceruri, întâmpinaÅ£i-L, Hristos pe pământ, înălÅ£aÅ£i-vă, cântaÅ£i Domnului tot pământul ÅŸi cu veselie lăudaÅ£i-L, popoare, că S-a preaslăvit"! De asemenea, Colindele ne înalÅ£ă în lumea purităÅ£ii, a gingăÅŸiei, a păcii ÅŸi armoniei după care sufletul nostru suspină pentru că Dumnezeu ne-a creat buni ÅŸi curaÅ£i, cu dorul sădit în suflet după pace ÅŸi armonie.

Păcatul însă ne perverteÅŸte sufletul, dis­truge armonia lăuntrică ÅŸi ne tiranizează. De aceea suntem mereu nemulÅ£umiÅ£i, iar nemulÅ£umirea ne roade sufletul ca un vier­me până ajunge să ne distrugă, sufleteÅŸte ÅŸi trupeÅŸte. Celui nemulÅ£umit i se pare că nimic nu merge cum vrea el, că are numai necazuri, că nimeni nu-l ajută, că toÅ£i i se împotrivesc. Crede că numai el are drep­tate ÅŸi de aceea judecă ÅŸi osândeÅŸte pe cei­lalÅ£i. Păcatul reprezintă pentru om tra­gedia vieÅ£ii sale. Cine reuÅŸeÅŸte să se elibereze de puterea păcatului, acela este cu adevărat fericit.

Împotriva păcatului nu ne putem lup­ta decât cu ajutorul postului ÅŸi rugăciunii, cerând de la Dumnezeu, cu multă umilin­Å£ă, să ne dea conÅŸtiinÅ£a păcatului ÅŸi puterea de a-l birui. Trebuie să cerem lui Dumnezeu mai întâi conÅŸtiinÅ£a păcatului, pentru că fără harul lui Dumnezeu nu suntem în sta­re să ne vedem păcatele ÅŸi starea de păcă­toÅŸenie în care trăim. Când însă Dumnezeu ne luminează mintea cu harul Său, ne tre­zim ca dintr-un somn adânc, ne vedem pă­catele, ne spovedim fără întârziere, împli­nim canonul dat de duhovnic ÅŸi astfel, încetul cu încetul, biruim păcatul. Trebuie să ÅŸtim că rădăcina tuturor păcatelor ÅŸi a tot răul din lume este mândria ÅŸi iubirea de ar­ginÅ£i.

Sărbători fericite ÅŸi La mulÅ£i ani!
Al vostru de tot binele voitor ÅŸi fierbinte rugător către Domnul,

† Mitropolitul Serafim