La Mănăstirea LupÅŸa, despre ascultare

 

 

 

 

 

 

 

         Se poate spune că un individ aude, dar nu ascultă, în timp ce o persoană ascultă. Acest cuvânt ascultare are aproape în toate limbile pe care le cunosc, aceeaÅŸi rădăcină: „a asculta”, ca ÅŸi în română. Astfel, putem auzi ceva dar fără să-l absorbim, fără să-l asimilăm. Prin această asimilare, primim în noi o altă persoană ÅŸi prin aceasta ieÅŸim din cercul închis al propriei noastre individualităÅ£i. Trebuie să învăÅ£ăm să auzim, să ascultăm ce spune cealaltă persoană ÅŸi astfel să stabilim o adevărată legătură cu acea persoană. Am remarcat, la mănăstire, că vin mulÅ£i oameni ÅŸi când vorbim cu ei, nu ascultă, sau, la o treaptă mai înaltă, nu fac ascultare. Pentru că aici ne găsim într-un mediu monahicesc, vreau să spun că este foarte important să învăÅ£ăm să ascultăm. Noi, oamenii din ziua de astăzi, suntem copleÅŸiÅ£i de zgomot, suntem întrucâtva saturaÅ£i de un bombardament de impresii exterioare. De pildă, atunci când ne plimbăm prin oraÅŸ, pe stradă, mintea ne este năpădită de publicitate. Pentru a ne apăra de acest bombardament, este deci firesc să folosim un fel de ecran de protecÅ£ie. Acest fenomen obiÅŸnuieÅŸte pe om să lăse să treacă mesajele fără a le asimila, este un mecanism de apărare foarte normal. Poate că acelaÅŸi pericol există ÅŸi cu textele duhovniceÅŸti. Acum avem, cel puÅ£in în franceză, aproape toate textele clasice ale tradiÅ£iei ascetice. Ne-am obiÅŸnuit să le citim, să le citim poate prea mult, în sensul că nu luăm cu adevărat aminte la ceea ce citim. AÅŸa se face că ne pândeÅŸte pericolul de a nu mai primi în adânc un cuvânt care ni s-a dat. E adevărat că ascultarea este mai de preÅ£ decât însăÅŸi învăÅ£ătura primită atunci când citim.

         Când un părinte duhovnicesc vorbeÅŸte, nu va spune altceva decât cele scrise în cărÅ£i, dar când se rosteÅŸte un cuvânt viu, nu se trasmite o simplă informaÅ£ie, ci ÅŸi o energie duhovnicească, de unde ÅŸi însemnătatea părintelui duhovnicesc. Pentru a da o pildă de aceasta, aÅŸ vrea să vă spun o poveste. Acum câÅ£iva ani, mă găseam la mănăstirea Bose pentru o întâlnire. Cu prilejul unei excursii organizate acolo, m-am aflat lângă un arhimandrit care venea din Canada. Åži mi-a spus un lucru care pe moment m-a mirat. Poate că exagera puÅ£in, dar cu toate astea a spus ceva important. El gândea că Filocalia alcătuită de Nicodim Aghioritul este o lucrare dăunătoare pentru că din acel moment cel care caută un cuvânt duhovnicesc, în loc să meargă să întrebe pe părintele său, a început să meargă la librărie. Desigur că putem să avem alt punct de vedere, dar cuvântul are darul de a arăta diferenÅ£a dintre o lectură ÅŸi o întâlnire cu un părinte duhovnicesc. Când părintele vorbeÅŸte, împărtăÅŸeÅŸte o energie duhovnicească: se stabileÅŸte o legătură între două persoane, ÅŸi încetăm să mai fim indivizi închiÅŸi în noi înÅŸine; devenim fiinÅ£e care intră în legătură cu o persoană, iar prin această persoană cu cuvântul lui Dumnezeu ÎnsuÅŸi.

         După măsura sa, un părinte duhovnicesc dă un cuvânt care vine de la Dumnezeu. Desigur, nu toÅ£i ne aflăm pe aceeaÅŸi treaptă de maturitate duhovnicească. Mă gândesc acum la convorbirea dintre Sfâtul Siluan ÅŸi un pustnic din Caucaz care se chema Stratonic. StareÅ£ul Siluan îl întrebase pe acesta cum vorbesc cei desăvârÅŸiÅ£i. Acest părinte, care era socotit ca un vultur printre monahi, a rămas uimit dinaintea acestei întrebări. Cum vorbesc cei desăvârÅŸiÅ£i? Cei desăvârÅŸiÅ£i nu spun decât ce le dă Duhul Sfânt. Cuvântul dat de un părinte duhovnicesc nu este numai drept, corect din punct de vedere intelectual, ci este cuvânt purtător de energie duhovnicească, de harul venind de la Dumnezeu ÎnsuÅ£i. Acum înÅ£elegeÅ£i pentru ce Părintele Sofronie dă atât de mare însemnătate ascultării în viaÅ£a creÅŸtină ÅŸi călugărească?

Dacă ucenicul, ascultătorul, cel care face ascultare, are inimă dreaptă, atunci va primi cuvânt de la Dumnezeu. Desigur, Părintele Sofronie spune că nu suntem desăvârÅŸiÅ£i ÅŸi că cuvântul părintelui duhnovnicesc poate să nu fie desăvârÅŸit, dar dacă ucenicul îl primeÅŸte cu gând drept, Dumnezeu va îndrepta lucrurile.

 

(Traducere din limba franceză de Elena Soare)