Cuvânt la ÃŽnvierea Domnului

Prin Învierea Sa, Hristos dăruieste lumii întregi roade bogate, oferindu-Se si împărtăsindu-Se pe Sine fiecăruia, în mod deplin si personal. Dacă omul Îl primeste în inima sa si dacă inima omu­lui este curată si bună, Hristos aduce mult rod întru răbdare. El ne iubeste atât de mult, încât îsi împarte viaÅ£a Sa cu noi, ne răscumpără din păcat si din moarte, ne iartă mereu si moare, pentru ca noi să fim vii, să mostenim toate darurile Sale si să ne bucurăm pururea împreu­nă cu El.

Răbdarea, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este „cea mai puternică armă în ispite”, iar Sfântul Efrem Sirul ne asigură că „cel care rabdă îndelung totdeauna este vesel si bucuros. Cel ce rabdă îndelung este departe de mânie. Răbdarea nu are măsură dacă este amestecată cu umilinÅ£a” Tot Sfântul Efrem Sirul ne învaÅ£ă să-I ce­rem lui Dumnezeu, în rugăciune, ca ală­turi de duhul curăÅ£iei, al gândului smerit ÅŸi al dragostei, să ne dăruiască duhul răb­dării, ca fiind esenÅ£ial pentru înaintarea noastră duhovnicească. Traducem ter­menul hupomonedin greacă prin răbda­re sau suportare (îndurare), dar el ne con­duce, vom vedea, la înÅ£elesuri mult mai adânci. CunoaÅŸtem ÅŸi termenul de îndelungă-răbdare, care este o calitate a dra­gostei celei adevărate, a dragostei lui Dumnezeu ÅŸi a celor cărora le-o dăruieÅŸ­te Dumnezeu. „Dragostea îndelung rab­dă (...) Toate le suferă, toate le crede, toa­te le nădăjduieÅŸte, toate le rabdă”. Sfântul Apostol Iacov ne învaÅ£ă că: „încercarea credinÅ£ei voastre lucrează răbdarea”, iar Sfântul Apostol Pavel adaugă: „El – adi­că Domnul – nu va îngădui ca să fiÅ£i ispi­tiÅ£i mai mult decât puteÅ£i, ci o dată cu is­pita va aduce ÅŸi scăparea din ea, ca să puteÅ£i răbda”.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne deslu­ÅŸeÅŸte, ca nimeni altul, că „răbdarea în su­ferinÅ£ă este o faptă bună atât de mare, în­cât ea, chiar ÅŸi pe cei mai mari păcătoÅŸi, îi slobozeÅŸte de datoria lor cea grea”, referindu-se la păcatele pe care le săvârÅŸim. Este foarte important ca răbdarea noas­tră să fie nu atât cu aÅŸteptarea în tristeÅ£e a unui sfârÅŸit, cât mai ales cu speranÅ£ă ÅŸi încredere, să fie o răbdare dornică de un nou început. Omul care rabdă, după voia lui Dumnezeu, este omul plin de nădej­de, omul de ispravă, omul pe care te poÅ£i bizui la nevoie. CunoaÅŸtem răbdarea em­blematică a lui Iov, care în final i-a adus înapoi acestuia cinstea ÅŸi bunăstarea; răbdarea îndelungată a dreptului Simeon, care i-a adus mulÅ£umirea ÅŸi binecuvânta­rea de a-L Å£ine în braÅ£e pe pruncul Iisus; sau pe cea a săracului Lazăr din pilda bo­gatului nemilostiv din Evanghelie, care nu ÅŸi-a pierdut speranÅ£a ÅŸi Dumnezeu l-a miluit. Îi cunoaÅŸtem pe slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, care a pătimit 38 de ani, pe femeia gârbovă ÅŸi pe nenumă­raÅ£i alÅ£ii. Chiar ÅŸi noi gustăm zilnic din rodul răbdării având nădejdea că Dum­nezeu ÅŸtie de rostul fiecăruia dintre noi ÅŸi astfel vedem cât de minunat este ca, prin rânduiala lui Dumnezeu, nimic să nu fie zadarnic.

MulÅ£i oameni, însă, îÅŸi pierd răbda­rea. AÅŸadar, în sens negativ, cunoaÅŸtem ÅŸi termenul de nerăbdare, care îi aduce celui care o încearcă multă tulburare ÅŸi declin. Nu este necesar să dăm exemple, pentru că este plină lumea de oameni nerăbdători. Chiar noi înÅŸine gustăm din nerăbdare uneori. Nimeni n-a ajuns la răbdare, decât prin înfruntarea lipsei de răbdare. Răbdarea, pusă mereu la încer­care, o dobândim printr-o hotărâre sta­tornică, născută din voinÅ£ă ÅŸi, bineînÅ£e­les, doar cu ajutorul ÅŸi bunăvoinÅ£a lui Dumnezeu. Întorcându-ne la cuvântul de început, vedem mai limpede că roada, pe care Dumnezeu ne-o promite bogată, a seminÅ£ei sau a Cuvântului Său pătruns in mintea ÅŸi inima noastră se poate implini doar intru răbdare ÅŸi că tot acest proces este unul firesc, de conlucrare a noastră cu voinÅ£a lui Dumnezeu. MiÅŸcarea vie a gândirii noastre ne conduce mereu spre Dumnezeu cu elan ÅŸi credinÅ£ă, atâta vreme cât nu ne pierdem răbdarea ÅŸi increderea că Dumnezeu ne-a inclus pe fiecare intr-un măreÅ£ plan al Său, pe care il putem numi simplu: mântuire. Să nu uităm nicicând că acesta este scopul ÅŸi menirea noastră de creÅŸtini, vieÅ£uitori in lumea aceasta trecătoare, ori­entaÅ£i spre viaÅ£a veÅŸnică ÅŸi fericită, in Dumnezeu.

Cu aceste gânduri ÅŸi având certitudinea Învierii lui Hristos, vă imbrăÅ£iÅŸez cu drag pe toÅ£i ÅŸi vă adresez părinteÅŸti binecuvântări.

Hristos a Înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Episcopul Timotei
(Fragment din Scrisoarea Pastorală la Învierea Domnului 2016)