Crucea, moartea și ÃŽnvierea lui Hristos – Taina mântuirii noastre

Vouă vă este dat să cunoaÅŸteÅ£i Taina ÎmpărăÅ£iei lui Dumnezeu, ne spune Domnul (cf. Mc. 4, 11). Åži intâi această Taină ni s-a sădit in suflet prin Harul cel mare primit la Botez, ÅŸi intărit prin Sfântul Mir, ÅŸi inmulÅ£it prin impărtăÅŸirea cu Sfântul Trup ÅŸi Sânge al lui Hristos, prin care am devenit, aseme­nea mlădiÅ£ei altoite pe viÅ£ă, mădulare ale Trupului lui Hristos Cel răstignit, mort ÅŸi in- viat. De atunci, legătura Sa cu noi este ase­menea celei dintre viÅ£ă ÅŸi mlădiÅ£ele ei (cf. In. 15, 5). Aceasta este Taina Bisericii, ca Trup al lui Hristos (cf. 1 Cor. 12, 27), compus din toÅ£i cei care I-au făgăduit la Botez credinÅ£ă ÅŸi fidelitate ÅŸi s-au închinat Tatălui ÅŸi Fiului ÅŸi Sfântului Duh, Treimii Celei de-o-fiinÅ£ă ÅŸi nedespărÅ£ită, socotindu-se servii Acesteia.

Minunat lucru! Dar atunci cum se face, oare, că noi ne vedem, zi după zi, mai degra­bă învechindu-ne în înclinaÅ£iile cele rele de­cât înnoindu-ne, după chipul ÅŸi asemănarea lui Hristos? Răspunsul este că, în ciuda ma­relui Har al Botezului, la care se adaugă la unii harul Cununiei sau cel al Călugăriei, sau chiar harul hirotoniei întru diacon, preot sau episcop, lucrarea prefacerii omului vechi (cf. Rom. 6, 6; Col. 3, 9) în omul cel nou (cf. Col. 3, 10; Ef. 4, 24), după chipul cel re­staurat în Hristos, nu se împlineÅŸte de la sine, fără ca noi să împreună-lucrăm cu Harul ce ni s-a dăruit. Åži aceasta pentru că Dumneze­ul nostru nu poate să încalce în cei pe care i-a creat după chipul Său tocmai trăsătura Sa cea mai importantă, adică libertatea. Dum­nezeul nostru nu ne impune nici iubirea Sa, nici mijloacele prin care putem deveni ase­menea Lui ÅŸi nici mântuirea. Ci Hristos Dom­nul a împlinit tot ceea ce depindea de El pen­tru ca lumea viaÅ£ă să aibă ÅŸi s-o aibă din belÅŸug (cf. In. 10, 10) ÅŸi stă la uÅŸa sufletului ÅŸi bate (Apoc. 3, 20), aÅŸteptând blând ÅŸi sme­rit (cf. Mt. 11, 29) să I se deschidă de fieca­re dintre noi. El ne spune astăzi ÅŸi la fiecare Sfântă Liturghie, fiecăruia dintre noi: Tim­pul Meu este aproape; la tine vreau să fac PaÅŸtile (cf. Mt. 26, 18).

De această alegere în faÅ£a căreia suntem puÅŸi cu toÅ£ii, zi de zi ÅŸi ceas de ceas, până la ultima noastră suflare, de a deschide sau nu Domnului, de a vrea sau nu să facem cu El PaÅŸtile, depinde dacă devine sau nu lucrător în noi Harul cel dumnezeiesc înzestrat cu puterea de a ne vindeca neputinÅ£ele ÅŸi de a ne plini lipsurile pe care le-am moÅŸtenit de la înaintaÅŸii noÅŸtri.

De aceea, cei care am ajuns la acest bi­necuvântat Praznic, să lepădăm orice po­vară ÅŸi păcatul ce grabnic ne împresoară ÅŸi să alergăm cu stăruinÅ£ă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aÅ£intiÅ£i asupra lui Iisus - Cel răstignit ÅŸi îngropat ÅŸi înviat din morÅ£i -, începătorul ÅŸi plinitorul credinÅ£ei noastre (cf. Evr. 12, 1-2). Înaintea Lui să depunem tot ce este vrednic de a fi lepă­dat ÅŸi de predat morÅ£ii - în gând, în vorbă ÅŸi în faptă -, nu doar astăzi, ci mereu, pen­tru a face lucrătoare în noi puterea cea vin­decătoare ÅŸi înnoitoare a morÅ£ii ÅŸi Învierii Sale. ConsimÅ£ind în inima noastră, prin pocăinÅ£ă, la a fi răstignite ÅŸi date morÅ£ii toate cele ce lucrează în noi împotriva po­runcilor lui Hristos, vom vedea lucrător în noi Harul cel dătător de viaÅ£ă nouă al Învierii Sale, nu doar la PaÅŸti, ci de fiecare dată când ne căim, când ne spovedim ÅŸi ne împărtăÅŸim, ÅŸi chiar ÅŸi atunci când, părinteÅŸte ÅŸi pedagogic, Dumnezeu ne pune la încercare răbdarea ÅŸi încrederea în El, lăsând să vină peste noi necazuri ÅŸi greutăÅ£i.

Iar atunci când consimÅ£im la a muri pă­catului pentru a învia cu Hristos să nu o fa­cem doar pentru noi înÅŸine, ci noi, clericii, să o facem, în toată vremea, pentru noi înÅŸine ÅŸi pentru tot poporul cel încredinÅ£at nouă spre păstorire, pentru văduve ÅŸi orfani, pentru bolnavi ÅŸi pribegi, pentru cei prigoniÅ£i ÅŸi pentru cei intemniÅ£aÅ£i; soÅ£ii să o facă unul pen­tru celălalt; capii de familie să o facă pentru toÅ£i ai casei; cele ce poartă prunci in pântece sau in braÅ£e să o facă ÅŸi pentru aceÅŸtia; naÅŸii ÅŸi naÅŸele să o facă pentru finii lor; copiii să o facă ÅŸi pentru părinÅ£ii lor; ÅŸi cu toÅ£ii să o facem, de fiecare dată, ÅŸi pentru cei ce ne iubesc pe noi, ÅŸi pentru cei ce ne urăsc, ÅŸi pentru cei ce ne fac bine, ÅŸi pentru cei ce ne fac rău, ÅŸi pentru toÅ£i cei vii ÅŸi adormiÅ£i ai noÅŸtri, ÅŸi pentru lumea intreagă. Åži astfel o să fim ÅŸi noi plinitori ai po­runcii celei noi a Domnului (cf. In. 13, 34), iubindu-i pe toÅ£i precum ÅŸi El ne-a iubit pe noi, răbdând răstignire ÅŸi moarte, ÅŸi inviind pentru a noastră mântuire, a tuturor. Că iată, prin Cruce, a venit bucurie in toată lumea.

Această bucurie nemincinoasă ÅŸi nepieritoare vă urez să vă umple inimile ÅŸi casele tu­turor, pecetluind un nou inceput mântuitor al vieÅ£ii voastre, spre slava lui Dumnezeu cel in Treime lăudat, in vecii vecilor. Amin.

† Episcopul Siluan al Italiei
(Fragment din Scrisoarea Pastorală la Învierea Domnului 2016)