Fericirea vine de la Dumnezeu

TradiÅ£ia ortodoxă ne învaÅ£ă că tot ceea ce se întâmplă în suflet se răsfrânge asupra trupu­lui; cu alte cuvinte, sănătatea trupului stă în să­nătatea sufletului. Orice stare emoÅ£ională, ori­ce trăire interioară, orice reacÅ£ie de moment are un efect bine definit în fiziologia propriu­lui trup. Pr. Profesor Dumitru Stăniloae spu­nea că starea omului influenÅ£ează vederea ochi­lor, auzul urechilor, care proiectează peste lucruri înfăÅ£iÅŸări ce răspund stării lui sufleteÅŸti. Cu alte cuvinte, dacă omul este mărginit prin urmărirea plăcerilor, vede lucrurile în mărgini­rea lor, înguste ÅŸi limitate, ÅŸi nu reuÅŸeÅŸte să dis­tingă în ele raÅ£iunile mult mai profunde ale Dumnezeului celui infinit de bun ÅŸi milostiv.

În ziua de 14 mai 2014, OrganizaÅ£ia Mondială a SănătăÅ£ii a publicat un raport bazat pe informaÅ£ii provenite din 109 Å£ări, în care se arată că cea mai răspândită afecÅ£iune la (pre-)adolescenÅ£ii cu vâr­ste cuprinse între 10 ÅŸi 19 ani este depresia. Mai mult decât atât, statisticile au arătat un lucru foar­te interesant, ÅŸi anume faptul că 10% din populaÅ£ia lumii se luptă cu anxietatea ÅŸi depresia, aceste afecÅ£iuni cumulând în Å£ările occidentale până la 20% din toate formele de invaliditate, iar asta în condiÅ£ii de bunăstare ÅŸi creÅŸtere economică.

De ce, aÅŸadar, o societate în care nu ne lipseÅŸte nimic ne împinge către depresie ÅŸi an­xietate, în loc de a ne netezi calea către ferici­re? Răspunsul a venit de la oamenii de ÅŸtiinÅ£ă, care au confirmat următoarele lucruri:

♦ Suprasolicitarea senzorială împiedică cugetarea la sine. Omul modern, suprasolici­tat din toate direcÅ£iile, trebuie să acorde mul­tă atenÅ£ie serviciului, propriilor responsabilităÅ£i, dar ÅŸi televizorului, internetului, facebook-ului, mesajelor pe telefon, ultimelor ÅŸtiri etc. Toate acestea îl acaparează 100%, nemailăsându-i putere să stea cu sine însuÅŸi, să se gândească la suflet, la veÅŸnicie, la rugăciune, la Dumnezeu, la ce înseamnă cu adevărat fericirea pe care nu o avem.

♦AvalanÅŸa de informaÅ£ii ÅŸi multitudinea de lucruri pe care le facem concomitent dimi­nuează drastic puterea de concentrare ÅŸi favo­rizează anxietatea. Cel care face mai multe lu­cruri în acelaÅŸi timp (stă în faÅ£a televizorului deschis, răspunde la mai multe mesaje pe te­lefon, trage cu coada ochiului la noile postări pe facebook, se gândeÅŸte la o problemă de ser­viciu ÅŸi încearcă să fie atent la ce îi zice soÅ£ia) de fapt nu face nici un lucru bine.

♦ Mediul concurenÅ£ial promovat de so­cietatea modernă descurajează compasiunea faÅ£ă de aproapele. Omul nu mai este sensibil la durerea ÅŸi la neputinÅ£a aproapelui. A fi cel mai performant ÅŸi cel mai bun ne creează ilu­zia fericirii ÅŸi împlinirii, dar ne înÅŸelăm. În sens invers, nereuÅŸita din viaÅ£a profesională ne îm­pinge spre depresie, ÅŸi iarăÅŸi greÅŸim.

♦ DorinÅ£a de consum continuu slăbeÅŸte voinÅ£a. Omul care doreÅŸte mai multe lucruri în acelaÅŸi timp în realitate nu doreÅŸte nimic. Tânărul care vrea ultimul model de telefon, consolă pentru jocuri video, haine de firmă, cea mai „tare” bicicletă ÅŸi, dacă s-ar putea, toate în aceeaÅŸi zi este cu adevărat nefericit, căci în re­alitate nu-ÅŸi doreÅŸte nimic; are iluzia că având totul va deveni mai împlinit, însă acel gol sufle­tesc nu poate fi umplut de lucruri materiale.

♦ AbsenÅ£a comunicării afective între persoane are efecte negative asupra sănătă­Å£ii. Însingurarea duce la depresie, iar depre­sia, colateral, provoacă alte afecÅ£iuni.

Văzând aceste probleme, oamenii de ÅŸtiinÅ£ă ÅŸi-au pus întrebarea ce declanÅŸează, la nivel fiziologic ÅŸi neuronal, fericirea? Iar numeroasele cercetări au identificat urmă­torii hormoni, care sunt responsabili de mul­te dintre stările emotive pe care le trăim:

• serotonina - reglează dispoziÅ£ia, com­bate anxietatea ÅŸi depresia ÅŸi accentuează sentimentele pozitive;
• melatonina - reglează somnul ÅŸi starea de odihnă;
• dopamina - conferă energie ÅŸi ajută la menÅ£inerea concentrării; este eliberată atunci când trăim evenimente pozitive;
• oxitocina - neurotransmiÅ£ător cu un impact puternic asupra fericirii ÅŸi vieÅ£ii noas­tre sociale. Oxitocina este hormonul căruia i se datorează comportamentul matern;
• endorfinele - sunt secretate atunci când ne confruntăm cu durerea, frica sau stresul ÅŸi au rol analgezic. Înlătură tensiunea ÅŸi aduc în schimb relaxarea.

Åži atunci, care este secretul pentru o viaÅ£ă cu adevărat fericită? Cum facem să avem cantitatea potrivită de hormoni ai fericirii ÅŸi să ne simÅ£im împliniÅ£i?

Iată răspunsul dat, în mod paradoxal, de oameni de ÅŸtiinÅ£ă din California care au re­alizat un studiu asupra a 5.000 de persoane pe o durată de 28 de ani. În urma acestui studiu s-a demonstrat că persoanele care îÅŸi practică credinÅ£a (au o viaÅ£ă spirituală) duc o viaÅ£ă mult mai sănătoasă ÅŸi mai echilibra­tă, iar rata mortalităÅ£ii în rândul lor este mai scăzută. Mai mult decât atât, s-a constatat că următoarele stări sufleteÅŸti (virtuÅ£i) aduc un echilibru semnificativ în viaÅ£a omului, reglând nivelul hormonilor în aÅŸa fel încât să aducă o stare de fericire ÅŸi împlinire su­fletească: credinÅ£a; nădejdea; dragostea; ru­găciunea; smerenia; luarea aminte la sine; tă­cerea; experienÅ£a compasiunii.

Un alt studiu efectuat în anul 2005 la Harvard, Yale ÅŸi Universitatea din Massachusetts a arătat că rugăciunea zilnică produce schim­bări esenÅ£iale la nivel cortical, îmbunătăÅ£ind starea de sănătate ÅŸi percepÅ£ia fericirii. Persoanele care s-au rugat în medie 40 de minute pe zi au avut cele mai semnificative rezultate asupra ma­teriei cenuÅŸii în regiuni ale creierului asociate cu memoria ÅŸi empatia. Sfântul Porfirie Kavsokalivitul zice următoarele lucruri cu pri­vire la rugăciune: „Nu vă străduiÅ£i cu mijloace omeneÅŸti să îndreptaÅ£i lucrurile rele. Nu va fi nicio roadă. Numai prin rugăciune veÅ£i aduce roade. Să chemaÅ£i harul dumnezeiesc pentru toÅ£i. Să pătrundă harul dumnezeiesc în sufletul lor ÅŸi să-i preschimbe. Asta va schimba lumea, asta înseamnă să fii cu adevărat CREÅžTIN”.

Un alt studiu efectuat la Harvard pe o du­rată de 35 de ani, care a avut în atenÅ£ie 126 de bărbaÅ£i, a arătat că toÅ£i participanÅ£ii care ÅŸi-au evaluat relaÅ£iile de familie ca fiind reci au înre­gistrat la vârsta mijlocie boli semnificative, com­parativ cu doar 47% dintre cei care au avut relaÅ£ii sănătoase ÅŸi bogate afectiv. PercepÅ£ia dragos­tei, scriau cercetătorii, reduce impactul nega­tiv al factorilor de stres ÅŸi al agenÅ£ilor patogeni ÅŸi susÅ£ine funcÅ£ia imună ÅŸi vindecarea. Nu de­geaba Sfântul Apostol Pavel, în imnul dragos­tei din Epistola întâi către Corinteni, laudă dra­gostea care îndelung rabdă, care este binevoitoare, care nu se laudă ÅŸi nu se trufeÅŸte... dragostea care nu cade niciodată, căci dragos­tea ÅŸi compasiunea faÅ£ă de aproapele sunt feri­cirea cea mai mare pe care o poate avea omul.

Trăirea credinÅ£ei, pe lângă faptul că îi face fericiÅ£i pe oameni, previne ÅŸi bolile bătrâneÅ£ii. Un studiu prezentat în 2005 la al 57-lea Con­gres al Academiei Americane de Neurologie arată că viaÅ£a religioasă încetineÅŸte ritmul evo­luÅ£iei unor boli precum Alzheimer ÅŸi Parkinson. AcelaÅŸi studiu a demonstrat că o viaÅ£ă religioasă le poate aduce persoanelor în vâr­stă progrese semnificative din punct de vede­re al sănătăÅ£ii. Un grup de cercetători de la New York au efectuat un pelerinaj de lucru în Sfântul Munte Athos, unde au constatat că nu există ÅŸi nici nu au existat bolile Alzheimer ÅŸi Parkinson la călugării care îÅŸi petrec întreaga viaÅ£ă în rugăciune. Rugăciunea mo­nahilor este factorul numărul unu în păstra­rea sănătăÅ£ii, au concluzionat cercetătorii.

De asemenea, s-a arătat că tinerii expuÅŸi diverselor moduri dezechilibrate de viaÅ£ă (dro­guri, alcool, violenÅ£ă în familie etc.) se pot re­cupera cel mai rapid prin trăirea credinÅ£ei ÅŸi a rugăciunii.

Mai multe studii au arătat că persoanele care fac voluntariat (ajutorarea aproapelui, implicarea în activităÅ£ile bisericii, activităÅ£i sociale ÅŸi caritative etc.) declanÅŸează un proces hormonal prin care se regenerează între 500 ÅŸi 1.000 de neuroni în fiecare zi, pe toată du­rata vieÅ£ii! Alt studiu similar a sugerat că cei care practică în mod constant activităÅ£i de vo­luntariat au o stare a sănătăÅ£ii mult mai bună în comparaÅ£ie cu alte persoane.

Acest lucru sugerează că oamenii devin ceea ce fac cel mai adesea ÅŸi se simt fericiÅ£i prin lu­crurile pe care le împlinesc. Faptele bune nasc emoÅ£iile bune, iar emoÅ£iile bune aduc starea de fericire. Comportamentul generos are multe efecte benefice demonstrate ÅŸtiinÅ£ific. De exem­plu, persoanele care fac acte de caritate au be­neficii emoÅ£ionale de pe urma lor. Datele arată că faptele bune se transformă în sentimente bune! Se cunoaÅŸte faptul că oamenii generoÅŸi sunt mai feriÅ£i de îmbolnăvire ÅŸi că generozita­tea antrenează un sentiment înrudit cu cel al unei vieÅ£i împlinite. Sfântul Vasile cel Mare zice următoarele: „Un pom este cunoscut după fruc­tele sale, un om după faptele lui. O faptă bună nu este niciodată pierdută, cel care seamănă bunăvoinÅ£ă culege prietenie, iar cel care plan­tează bunătate adună dragoste’”

Bunătatea ÅŸi compătimirea afectează bene­fic fiziologia ÅŸi imunitatea noastră, schimbând chiar ÅŸi modul în care gândim. Cercetătorii spun că aceasta se explică prin faptul că fiecare experienÅ£ă repetată mai mult timp dă naÅŸtere unei căi neuronale care până la urmă se fixea­ză, modificând activitatea creierului ÅŸi fiziolo­gia acestuia. Prin urmare, activitatea de a-i aju­ta pe alÅ£ii se dovedeÅŸte a fi cea mai adecvată cale de a ne ajuta pe noi înÅŸine. Secretul fericirii stă în a-i ajuta pe semenii noÅŸtri.

În general, cercetările au arătat că dezvol­tarea capacităÅ£ii de compasiune (ce angajează, între altele, gânduri ÅŸi emoÅ£ii pozitive îndrep­tate spre aproapele nostru) scade incidenÅ£a de­presiei. Studii serioase au determinat faptul că gândurile ÅŸi emoÅ£iile pozitive îndreptate spre suferinÅ£a altor subiecÅ£i fac ca propria noastră suferinÅ£ă să scadă, reprezentând un pas impor­tant în dezvoltarea capacităÅ£ii de empatie. Totodată, mai multe rezultate ÅŸtiinÅ£ifice vor­besc despre efectele îmbrăÅ£iÅŸării asupra sănătăÅ£ii, îmbrăÅ£iÅŸarea fiind o formă de manifestare a compasiunii (compătimirii). Studii făcute în­cepând cu anii ’90 au scos la iveală faptul că atingerea bolnavului, mângâierea sugarului, îmbrăÅ£iÅŸarea suferinzilor au efecte benefice asu­pra sănătăÅ£ii acestora. În cazul multor persoa­ne, mai ales al celor suferinde, îmbrăÅ£iÅŸarea di­minuează nivelul de cortizol (hormonul stresului), în timp ce, în cazul bebeluÅŸilor născuÅ£i prematur, tandreÅ£ea manifestată tactil determină o creÅŸtere în greutate cu 47% mai rapidă.

În concluzie, starea de bine ÅŸi fericirea sunt influenÅ£ate în mare măsură de gradul de spi­ritualitate a vieÅ£ii pe care o ducem. De exem­plu, cultivarea vieÅ£ii spirituale la copii îi ajută să dezvolte relaÅ£ii umane sănătoase în viitor, dar le creează ÅŸi disponibilitatea de înÅ£elegere a valorilor propriei vieÅ£i. De asemenea, cerce­tările arată că adulÅ£ii cu familie ÅŸi copii resimt mai pregnant starea de bine ÅŸi faptul că viaÅ£a lor are un un sens, în ciuda greutăÅ£ilor ce de­curg din responsabilităÅ£ile parentale.

Rezultate de acest fel arată că valorile aso­ciate credinÅ£ei ÅŸi trăite în experienÅ£a Bisericii ne ajută să avem o viaÅ£ă mai bună, mai aproa­pe de împlinirea sufletească ÅŸi de fericire. În situaÅ£ia de jertfă, de sacrificiu, de dăruire de sine, omul îÅŸi împlineÅŸte adevărata vocaÅ£ie de făptură creată după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu cel Iubitor de oameni, după Chipul Fiului lui Dumnezeu ÅŸi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S -a jertfit pentru noi. Cum altfel am putea să ajungem la fericire? Doar în Domnul, doar cu El, pentru El ÅŸi prin El, căci atunci când alungăm din sufletul nostru orice gând rău avem multă îndrăzneală în ru­găciunea noastră ÅŸi primim har, har care ne aduce fericirea!

Hristos Domnul ne spune: „Eu sunt Părintele tău, Eu sunt Fratele tău, Eu sunt Mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, Eu sunt hra­na Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, Eu sunt rădă­cina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot ce-Å£i doreÅŸti tu. Când Mă ai pe Mine, nu-Å£i lipseÅŸte nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am ve­nit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt prietenul tău ÅŸi mădular al trupului tău ÅŸi capul tău ÅŸi fra­tele tău ÅŸi sora ta ÅŸi mama ta. Eu sunt toate pen­tru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac ÅŸi pribeag, pentru tine am ridicat crucea ÅŸi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu eÅŸti totul pentru Mine, ÅŸi frate, ÅŸi împreună-moÅŸtenitor, ÅŸi prieten, ÅŸi mă­dular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decât atât?” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Fii fericit!!!

Arhimandrit Atanasie, Mănăstirea „ Adormirea Maicii Domnului", Roma