Gânduri la început de post

publicat in Cuvântul episcopului Timotei pe 1 Martie 2017, 05:08

Postul Sfintelor PaÅŸti, în care tocmai am intrat, este aseme­nea ultimului povârniÅŸ de creastă al unui munte semeÅ£, pe care Sfânta Biserică ne în­deamnă să-l escaladăm cu smerenie ÅŸi cu multă pocăinÅ£ă, pentru ca odată ajunÅŸi în vârf să ne bucurăm de darurile duhovniceÅŸti care izvorăsc din Domnul Cel Înviat din morÅ£i.

Unul dintre darurile cele mai mari date omului de Dumnezeu este libertatea.

Sfântul Apostol Pavel le spunea corintenilor că acolo „unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (II Cor. 3, 17), iar Sfântul Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan ne spune că „Dumnezeu este iubire”

Omul păstrează darul libertăÅ£ii atâta vre­me cât caută duhul lui Hristos ÅŸi răspun­de afirmativ cererii Domnului: „Dă-mi, fi­ule, mie inima ta” (Pilde 23, 26). Însă nu putem să-I dăm Domnului inima noastră dacă nu ne iubim unii pe alÅ£ii, dacă ne con­siderăm mai buni decât aproapele, ne ju­decăm unul pe altul ÅŸi nu dorim ca toÅ£i una să fim.

Grăitoare sunt cuvintele Sfântului Siluan Athonitul în acest sens, gânduri pe care acum, la început de post, vi le pun înainte pentru a medita la ele, ca nu cum­va să ne asemănăm ÅŸi noi fratelui mai mare din parabola Fiului risipitor, care, deÅŸi a fost rugat de către Tatăl său să intre în ÎmpărăÅ£ie ÅŸi să se bucure de întoarcerea fratelui său, folosindu-ÅŸi libertatea a spus: Eu nu vreau!

„L-am întrebat pe StareÅ£: Cum poate ci­neva să iubească pe toÅ£i? Åži unde poÅ£i găsi o astfel de dragoste, ca să devii una cu toÅ£i?

StareÅ£ul a răspuns:

– Spre a deveni una cu toÅ£i, precum spune Domnul, «ca toÅ£i una să fie» (In 17, 21), nu avem nevoie să născocim ni­mic, toÅ£i avem una si aceeaÅŸi fire, si deci firesc ne-ar fi să iubim pe toÅ£i; iar puterea de a iubi o dă Duhul Sfânt.

Puterea iubirii este mare ÅŸi biruitoare, dar nu până în sfârÅŸit. În fiinÅ£a omului este un anume domeniu unde până ÅŸi iubirii i se pune hotar, unde nici ea nu-ÅŸi atinge de­plinătatea stăpânirii. Ce poate fi aceasta? Libertatea.

Libertatea omului este cu adevărat re­ală, ÅŸi atât de mare, încât nici jerta lui Hristos ÎnsuÅŸi, nici jertfa tuturor celor ce au păÅŸit pe urmele lui Hristos nu poate duce neapărat la biruiÅ£ă.

Domnul a zis: «Åži Eu, de Mă voi înăl­Å£a de pre pământ (adică răs­tignit pe cruce), pre toÅ£i voi trage la Mine» (In 12, 32­33). Astfel, dragostea lui Hristos nădăjduieÅŸte să atra­gă pe toÅ£i la sine, drept care înaintează până la iadul cel mai de jos. Dar până ÅŸi aces­tei desăvârÅŸite iubiri ÅŸi de­săvârÅŸite jertfe cineva – nu se ÅŸtie cine, ÅŸi de vor fi aceÅŸ­tia mulÅ£i sau puÅ£ini iarăÅŸi nu se ÅŸtie – poate răspunde prin respingere până ÅŸi în planul veciniciei, ÅŸi poate spune: Eu însă – nu vreau.” (Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), edi­tura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009).

† Episcopul Timotei al Spaniei si Portugaliei