Tinerii și Biserica

Ne plângem tot mai mult, ca părinÅ£i sau ca păstori duhovniceÅŸti, că tinerii lip­sesc din parohiile noastre, nu ne mai înÅ£eleg ÅŸi nu ne mai ascultă. Åži, pentru că este mai uÅŸor a arunca vina pe alÅ£ii decât a-Å£i asuma responsabilitatea pentru scă­pările tale, apare tendinÅ£a de a da vina pe tineri, considerându-i pe ei ca fiind singu­rii vinovaÅ£i, cu argumentul că sunt debusolaÅ£i ÅŸi că nu au un Å£el în viaÅ£ă.

Dar, oare, a cui este vina: a lor sau a noastră?

Atât părinÅ£ii, cât ÅŸi copiii au deopotri­vă obligaÅ£ii ÅŸi îndatoriri. Însă de multe ori, ca părinÅ£i, uităm de îndatoriri ÅŸi impunem obligaÅ£ii. Una dintre datoriile sfinte ale părinÅ£ilor este educarea fiilor lor. Copiii sunt un dar de la Dumnezeu ÅŸi ni-i dă Dumnezeu pentru a-i creÅŸte, pentru a-i educa ÅŸi pentru a-i învăÅ£a. EducaÅ£ia înce­pe ÅŸi se face în familie. Familia este prima ÅŸcoală la care trebuie să fie înscris copilul. Ce vină au tinerii sau copiii dacă au fost privaÅ£i de către părinÅ£i de prima ÅŸcoală, de „cei ÅŸapte ani de acasă” despre care se vorbeÅŸte din ce în ce mai puÅ£in, nu cu intenÅ£ie, ci din cauza alergăturii după cele materiale, do­rind, tot din iubire pentru copii, dar interpretând greÅŸit această iubire, să le oferim to­tul ÅŸi să nu le lipsească nimic? Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur criticând o ast­fel de gândire: „Să ne gândim nu cum să-i lăsăm pe copiii noÅŸtri mai bogaÅ£i după ce nu vom mai fi, ci cum să-i lăsăm mai plini de virtute. Dacă au încredere în bogăÅ£ie, în ave­re, nu se vor mai preocupa de nimic altceva, din moment ce îÅŸi vor putea acoperi de­fectele de caracter ÅŸi slăbiciunile cu banii pe care-i vor avea din belÅŸug. Dacă vor ve­dea, însă, că nu banii le aduc mângâiere, vor face orice ca să afle în virtute ÅŸi în sărăcie multă mângâiere”¹.

Vina nu o poartă tinerii, o purtăm noi, părinÅ£ii trupeÅŸti ÅŸi cei duhovniceÅŸti, cei care trebuie să ne îngrijim de educarea lor. „Tinerii noÅŸtri au dorinÅ£e sălbatice. Se învârtesc peste tot, neînfrânaÅ£i ÅŸi nepăsători, ÅŸi nu caută ce le-ar fi de folos. VinovaÅ£ii sunt părinÅ£ii. În timp ce ei îi silesc pe îmblânzitorii de cai să le domesticească armăsarii cu cea mai mare grijă, nelăsând mânzul mult timp după naÅŸtere nestrunit ÅŸi fără căpăstru, pe proprii lor copii îi neglijează ÅŸi îi lasă multă vreme să se tot învârtească fără rost, fără hăÅ£uri ÅŸi pustii de înÅ£elepciune, îi lasă să se facă de ruÅŸine cu prostituatele ÅŸi la jocurile de noroc, la tot felul de spectacole de pierzanie, în timp ce ar trebui să-i predea nu femeilor uÅŸoare, ci celor înÅ£elepte si cu multă minte”², spune tot Sfântul Ioan Gură de Aur.

Educarea tânărului începe încă din pântecele maicii sale si se face prin inter­mediul rugăciunii pe care mama, împre­ună cu tatăl, trebuie să o înalÅ£e către Dumnezeu. EducaÅ£ia copiilor este o înda­torire a părinÅ£ilor faÅ£ă de copii. Iată ce ci­tim în Vechiul Testament: „Cuvintele aces­tea – poruncile dumnezeieÅŸti – să le sădeÅŸti în fiii tăi ÅŸi să vorbeÅŸti de ele când ÅŸezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci ÅŸi te scoli, să le legi ca semn la mână ÅŸi să le ai ca pe o tăbliÅ£ă la fruntea ta”³. Iar co­piii sunt îndrumaÅ£i înspre ascultare: „Ascultă, fiul meu, învăÅ£ătura tatălui tău ÅŸi nu lepăda îndrumările maicii tale”⁴.

În viaÅ£a tuturor tinerilor apar momen­te de nedumeriri, de întrebări, de căutări, însă dacă temelia este bună ÅŸi este pusă din timp de către părinÅ£i, în duhul lui Hristos, crizele prin care trec aceÅŸtia la adolescenÅ£ă îi vor întări în credinÅ£ă, chiar dacă unii dintre ei vor rătăci pe căi străi­ne. Iată care este îndemnul înÅ£eleptului Solomon: „Deprinde pe tânăr cu purta­rea pe care trebuie să o aibă; chiar când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”⁵.

Sfântul Ioan Gură de Aur îi îndeamnă pe părinÅ£i să înceapă educaÅ£ia copiilor din vreme, formându-i-se copilului deprinde­rea cu cele bune. „TinereÅ£ea este sălbati­că, având nevoie de mulÅ£i priveghetori, dascăli, pedagogi, îngrijitori, de mulÅ£i hră­nitori [...]. TinereÅ£ea este ca un cal săl­batic, ca o fiară sălbatică, ÅŸi dacă de la în­ceput ÅŸi din cea mai fragedă vârstă a copilăriei îi vom pune niÅŸte hotare bune, după aceea nu vom avea nevoie de multe osteneli, ci obiÅŸnuinÅ£a va fi ca o lege. Să nu-i lăsăm să facă ceva din cele plăcute ÅŸi vătămătoare, ÅŸi nici să le facem ca unor copii totdeauna pe plac, ci mai ales să-i Å£inem totdeauna în întreaga înÅ£elepciune ÅŸi cumpătare, fiindcă abuzul în această privinÅ£ă pierde tinerimea mai mult decât orice”⁶.

Trebuie să încetăm de a mai arăta cu degetul ÅŸi de a acuza tinerii. PărinÅ£ii să nu uite de educaÅ£ia copiilor, iar noi, păstorii duhovniceÅŸti, să ne coborâm din amvoane ÅŸi să mergem în mijlocul tinerilor ÅŸi să învăÅ£ăm, ÅŸi unii, ÅŸi ceilalÅ£i, să-i ascultăm.

Acesta este ÅŸi rolul taberelor pentru copii ÅŸi tineret pe care Mitropolia noastră le organizează în fiecare an, cu binecuvân­tarea ÎnaltpreasfinÅ£itului Părintelui nos­tru Mitropolit Iosif, care luna aceasta împlineÅŸte 18 ani de slujire ca arhiereu, tabere în care tinerii ÅŸi copiii sunt învăÅ£aÅ£i să lege adevărate prietenii, să comunice, să se roage, tabere care au ca prim rol în­tâlnirea lor cu Hristos.

† Episcopul Timotei al Spaniei si Portugaliei