Un dar de Sfântul Nicolae în Dublin. Oastea Domnului pe meleagurile Irlandei

Bucuria a început de vineri seara, când un grup de fraţi din România a ajuns pe melea­gurile noastre, având prilejul să ne întâlnim cu Preasfinţitul Ignatie,unde am trăit o stare de părtăşie frăţească în cuvântări, colinde şi cântări.

Dumnezeu ne-a învrednicit ca sâmbătă seara să fie în mijlocul nostru preaiubitul Părinte prof. Vasile Mihoc,care ne-a însoţit cu dragoste la această întâlnire frăţească.

Duminică, 6 decembrie, s-a săvârşit Sfânta Liturghie în Capela Centrului de un sobor de preoţi, alături de Pr. prof. Mihoc. După o masă frăţească, a început frumoasa adunare ostăşească.

Această adunare, în care am simţit puter­nic lucrarea lui Dumnezeu, a fost ca un dar preţios de la sfântul ierarh Nicolaeîn preajma sărbătorilor, un dar care va rămâne ca o pece­te pe inima noastră, ca un semn de aducere aminte că pe aceste meleaguri a poposit Domnul, pentru a ne deschide inimile ca să-L primim pe Fiul Său Care se naşte şi astăzi pe acest pământ.

Credem că acest prilej binecuvântat va aduce roade duhovniceşti prin sămânţa se­mănată şi prin uşile care s-au deschis pentru această lucrare a lui Dumnezeu, după cum a amintit si Pr. prof. Mihoc în cuvântarea sa: „Iată că Dumnezeu a rânduit astăzi să fie o adu­nare a Oastei Domnului pentru prima dată în Dublin. Este un mare lucru! Nu ştiu dacă vă daţi seama cât de mare este acest lucru. Si cât de im­portant este ca noi de aproape sau de departe să strângem rândurile. Domnul, în ciuda neputinţei noastre, a găsit mijloace ca scânteia Oastei Domnului sau flacăra Oastei Domnului să poa­tă lumina şi în locurile acestea depărtate. Am vă­zut că Domnul face minuni, deschide căi pentru fraţii care nu ştiu altă limbă, care au numai Duhul lui Dumnezeu şi când spunem numai, asta e to­tul, ei au acea limbă a Cincizecimii, în care toţi pot înţelege. Aşa că rostul venirii noastre aici este într-adevăr ca o uşă care se deschide pentru lu­crarea Oastei Domnului.

Oastea Domnului este chemată să aprindă Bisericile, să-i aprindă pe oameni, să fie Biserica vie. Oastea Domnului nu vrea să creadă că sun­tem în postcreştinism, în foile Oastei nu folosim niciodată acest limbaj care este universalizat în rândul teologilor apuseni.

Prin ceea ce am trăit noi aici, am trăit valo­rile Oastei Domnului în învăţătura curată, în sme­renie, în ascultarea frăţească. Iată avem o zi care a început de aseară şi se termină iarăşi seara”.

Ne rugăm ca acest început să aprindă o lumină vie în sufletele tinerilor, a părinţilor si a familiilor care sunt astăzi adânc încercate de păcate.

Mulţumim pentru această bucurie mai în­tâi de toate Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif si Preasfinţitul Ignatiecare ne-a pus totul la dispoziţie pentru buna desfăşurare a acestei în­tâlniri. Totodată şi pentru venirea Pr. prof. Vasile Mihocîn cetatea noastră, care a lăsat adânc în­tipărită în inimile noastre dragostea frăţească.

Mulţumim părinţilor din Dublin, dar mai ales părintelui Ioan Irineu Crăciun,care ne-a însoţit în mod devotat ca un bun ostaş a lui Hristos.

Cu o veşnică mulţumire ne plecăm în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ni­ciodată nu ne lasă lipsiţi de binecuvântările Sale cele bogate.