Cuvântarea I la Sfintele Paşti și Despre Zăbovire

publicat in Liturgica pe 3 Aprilie 2015, 11:17

(fragment1)

Sfântul GRIGORIE de NAZIANZ (TEOLOGUL)

„Ziua Învierii - şi este bun începutul acesta ! -, şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem «fraţilor» şi celor ce ne urăsc pe noi (cf. Isaia66, 5), nu numai celor ce cu dragos­te au făcut sau au suferit ceva pentru noi! Să iertăm toate pentru Înviere! Să ne ier­tăm unii pe alţii ...

Ieri Mielul a fost junghiat, şi praguri­le uşilor au fost unse, iar Egiptul şi-a plâns întâii-născuţi, şi peste noi a trecut moar­tea, iar pecetea a fost înfricoşătoare şi cin­stită, şi cu cinstitul Sângeam fost păziţi. Astăzi am părăsit întru totul Egiptul şi pe Faraon, stăpânul cel rău, şi pe dregătorii cei apăsători, şi am fost eliberaţi de lut şi de cărămidă (cf. Ieşire1, 14), şi nimeni nu ne va împiedica să prăznuim Domnului Dumnezeului nostru sărbătoarea ieşirii,să prăznuim «nu întru aluatul cel vechi al răutăţii şi al vicleniei, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului» (1 Corinteni5, 8), neluând nimic din aluatul cel necredincios al Egiptului (cf. Ieşire12, 34).

Ieri m-am răstignit împreună cu Hristos, astăzi sunt împreună-mărit! Ieri am murit împreună cu Hristos, astăzi tră­iesc împreună cu El! Ieri m-am îngropat împreună cu El, astăzi înviez împreună cu El! Să aducem deci rod (jertfă) Celui ce a murit şi a înviat pentru noi! Poate vă gândiţi că vorbesc de aur, sau de argint, sau de veşminte, sau de pietre strălucitoare şi preţioase, de acea materie trecătoare care este şi rămâne aici jos pe pământ, de care sunt stăpâniţi pururea cei răi şi cei robi ai celor de jos şi ai stăpânitorului lumii aces­teia (cf. Ioan14, 30). Nu, ci se cuvine să ne aducem rod (jertfă) pe noi înşine, avut mai cinstit şi mai apropiat lui Dumnezeu, să dăm Chipului ceea ce este după Chip, să ne cercetăm vrednicia, să cinstim Chipul cel dintâi, să înţelegem puterea tainei şi pentru cine a murit Hristos!

Să ne facem ca Hristos, pentru că si Hristos S-a făcut ca noi! Să devenim dumnezei pentru El, căci si El S-a fă­cut om pentru noi! A luat pe cele mai rele ca să dea pe cele mai bune, S-a sărăcit pe Sine ca, prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogă­ţim (cf. 2 Corinteni 8, 9), chip de rob a luat (cf. Filipeni 2, 7) pentru ca noi să ne facem părtaşi eliberării (cf. Ro­mani8, 2), S-a smerit ca să ne înălţăm, a fost is­pitit ca să biruim, S-a lăsat batjoco­rit ca să dea slavă, a murit ca să mân­tuiască, S-a înălţat ca să ne tragă la El pe noi care aici, jos, zăcem întru stricăciunea păca­tului. Toate să le dea cineva, toate să le aducă rod (jertfă) Celui care pe Sine S-a dat pentru noi preţ de răscumpărare (cf. Matei20, 28) şi de izbăvire, nu va da însă ni­mic pe măsura celui care se dă pe sine, înţelegând taina, şi se face pentru Acela câte Acela S-a făcut pentru noi!”

Note: 

1. Studii Teologice 2/2012, pp. 220-224; traducere de Adrian Marinescu.