publicat in Din viaţa parohiilor pe 1 Ianuarie 2015, 13:23
Transmiterea credinţei la copii constituie una dintre preocupările de căpătâi ale Bisericii noastre. Aceştia reprezintă, o intuim cu toţii, viitorul parohiilor noastre. Aşa încât, în ajunul Adunării Protopopiatului Franţei, Înaltpreasfinţitul Iosif a „provocat” în premieră o întâlnire a responsabililor cu cateheza copiilordin parohiile aflate în Paris şi în împrejurimi. Au răspuns la apel opt din cele douăsprezece parohii invitate.
Un prim demers din cadrul întâlnirii a fost cel al familiarizării tuturor cu specificul fiecărei parohii în parte, în practica de zi cu zi a catehizării în rândul copiilor. Au fost evocate căile prin care se încearcă sensibilizarea copiilor către frumuseţea vieţii în Hristos, nu atât printr-o îngurgitare stereotipă de informaţie de ordin religios, cât mai ales prin împărtăşire de viaţă.Această misiune, aşa cum au putut-o constata cei prezenţi, îşi are dificultatea ei deloc neglijabilă. Căci a transmite adevărul de credinţă înseamnă mai cu seamă, după cum ne sugerează maica Siluana Vlad, a-i face copilului „foame şi sete de Dumnezeu”. Altfel spus, a-i aprinde focul credinţei în inimă astfel încât să-L primească pe Hristos aşa cum se cuvine – cu înflăcărare. Calea spre inima copilului trece însă prin modul nostru de vieţuire, al cateheţilor, al părinţilor, al formatorilor de tot felul, iar predicarea ce ni se cere este a reuşi să fim,să fim vii, să fim noi înşine.
Un neajuns subliniat de majoritatea participanţilor este timpul insuficient aflat la dispoziţie spre a fi petrecut cu copiii din parohii. E vorba în fapt de un timp sincopat, şi nu continuu, în măsura în care timpul de la biserică nu se prelungeşte misionar cu trăirea de acasă. Multora cateheza le poate părea un fel de pilulă pe care trebuie să o facem cât mai concentrată, pentru ca, înghiţită, să poată potoli cât mai durabil nevoia de Dumnezeu. Or, „liturghia de după liturghie” reprezentată de viaţa trăită cu Hristos acasă, cu ajutorul părinţilor, este singura prelungire firească ce poate face roditoare cateheza de la biserică, aşa încât aceasta din urmă să nu fie un eveniment izolat, un „incident” în viaţa copilului.
Experienţele tuturor ne-au părut în general pasionante. Se simte însă nevoia întăririi în viaţa teologică, prin trăire, prin experienţă concretă şi prin studiu. În acest scop, Înaltpreasfinţitul Iosif a cerut ca toţi profesorii de cateheză să urmeze modulul propedeutic al Centrului de Studii şi Cercetare „Dumitru Stăniloae”. De asemenea, proiecţia unui film-suport (îl puteţi identifica pe youtube cu cuvintele „film cateheza” sau la adresa: https://www. youtube.com/watch ?v=4qpsq0MAq- Q&list=UUGuRJPPX8R8Y7tIOvMxTp8w) a oferit mai multe piste valabile de formare a cateheţilor. În continuare, anul acesta vor avea loc mini-stagii de formare cu oameni care stăpânesc „mestesuguri” conexe (al basmului, al comunicării sau al învăţării prin cântec si gesturi), si care astfel ne pot ajuta să ne modelăm propriile abilităţi în direcţia formării copiilor.
Această întâlnire e un punct de plecare, început promiţător în direcţia dobândirii unor cateheţi mai pregătiţi. Şi a unor copii tot mai în măsură să-si afle propriile repere si răspunsuri vii în Hristos, corespunzătoare vârstelor prin care trec...