publicat in Din viaţa parohiilor pe 18 Noiembrie 2014, 10:36
În ajunul sărbătorii Naşterea Maicii Domnului, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, a participat la Slujba Vecerniei Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşanul, Episcop Vicar al Spaniei şi Portugaliei. În cadrul acestei slujbe, o mare binecuvântare s-a făcut creştinilor din diaspora britanică prin aducerea unei copii a icoanei „Maica Domnului Ierusalimitiţa” din Grădina Gheţimani.
Această icoană a fost pictată în anul 2012 de pictorul iconar Cristian Protopopescu din Cluj-Napoca şi îmbrăcată în argint şi aur la monetăria statului. Împodobirea icoanei a fost finalizată în anul 2013 şi nu ar fi putut fi realizată fără sprijinul credincioşilor din ţară şi din străinătate. Icoana Maicii Domnului a fost întâmpinată de către Preasfinţitul Ignatie Mureşanul, împreună cu Preacuviosul Părinte Protosinghel Visarion Paşca de la Mănăstirea Floreşti (jud. Cluj), cu Preacuviosul Părinte Protosinghel Serafim Paşca de la Paraclisul Episcopal din Borehamwood, Londra şi cu diaconul Andrei Dosoftei. Credincioşii au primit icoana după slujba Vecerniei şi au aşezat-o într-un baldachin sculptat în lemn de stejar în zona Maramureşului, după care cu multă evlavie au stat la rând pentru a se închina în timp ce Preasfinţitul, împreună cu preoţii, diaconii şi grupul de psalţi, au săvârşit Paraclisul Maicii Domnului. La strană răspunsurile au fost date de Grupul Psaltic „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” din Constanţa, dirijat de protopsaltul Marian Bostan, împodobind slujbele hramului cu cântări bizantine.
La finalul slujbei, Preasfinţitul Ignatie Mureşanul a vorbit foarte frumos credincioşilor despre Maica Domnului şi despre exemplul ei de smerenie. În cuvântul său a spus: „Maica Domnului în viaţa ei pământească a fost foarte discretă, extrem de smerită, aproape am putea spune că a trăit în anonimat. De ce spun acest lucru? Pentru că noi încă nu avem o biografie a Maicii Domnului, nu dispunem de detalii biografice precise despre Maica Domnului. De ce? Pentru că viaţa Maicii Domnului a fost viaţa lui Hristos. A fost atât de smerită încât Maica Domnului nu a avut viaţa ei proprie; viaţa ei s-a identificat cu viaţa lui Hristos şi cred că nu este smerenie mai mare şi dragoste mai mare pentru noi, oamenii, decât să reuşim să trăim vieţile celorlalţi şi dragostea adevărată asta înseamnă: să prinzi cuprinsul, adică să-l iei în inima ta, cuprinsul vieţii celui de lângă tine şi să-l trăieşti ca şi cum ar fi al tău. Maica Domnului nu ne-a lăsat nici un discurs deosebit, nici o cuvântare, doar un simplu cuvânt, un îndemn şi o doxologie. Îndemnul pe care l-a spus la nunta din Cana Galileii: Faceţi tot ceea ce vă va spune El! Şi cântarea de doxologie atunci când s-a întâlnit cu verişoara ei, Elisabeta: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul! Să ajute Domnul ca Maica Domnului să lucreze tot aşa de discret şi în această nou înfiinţată parohie din Londra. Şi dacă ea este deja aici, sigur avem această nădejde că va face ca toată osteneala să rodească, a comunităţii şi a Părintelui Serafim care, în decurs de aproape şase luni de zile, a reuşit să facă lucruri atât de minunate şi să amenajeze acest spaţiu care iniţial a fost un garaj, să-l transforme într-o casă a lui Dumnezeu în care noi să ne adunăm şi să ne rugăm. De aceea, Domnul să înmulţească oamenii care să vină la Biserica Lui şi să ia contur gândul pe care toţi îl avem legat de această misiune pe care am început-o aici; şi anume, de a avea o mănăstire a noastră, proprie, a românilor, unde să mai mergem să ne reîmprospătăm forţele sufletului, să ne spălăm sufletul, să ne întâlnim cu Domnul şi să căpătăm har pentru a putea câştiga Împărăţia cerurilor”.
În ziua Praznicului Naşterii Maicii Domnului, la Sfânta Liturghie a hramului au participat, pe lângă părintele Serafim, slujitorul Paraclisului Episcopal, şi Preacuviosul Părinte Protosinghel Visarion Paşca dimpreună cu diaconul Andrei Dosoftei. Slujba Sfintei Liturghii a fost deplină având în mijlocul nostru Icoana Maicii Domnului Ierusalimitiţa. După terminarea slujbei, slujitorii altarului, dimpreună cu corul şi mulţimea credincioşilor, au fost invitaţi să se bucure împreună de o agapă cu mâncare tradiţională românească.