Pacea care vine din cer
publicat in Cuvântul episcopului Timotei pe 1 Octombrie 2014, 04:27
Primele trei îndemnuri pe care le adresează preotul în biserică, atunci când rostește ectenia mare, imediat după binecuvântarea mare de la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, fac referire la pace: „În pace, Domnului să ne rugăm”, „Pentru pacea care vine din cer și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm”, „Pentru pacea a toată lumea [...], Domnului să ne rugăm”
Ce este pacea și cât de importantă este ea?
Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi fericește pe făcătorii de pace: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt 5, 9). Înainte de patima Sa, Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a dăruit pace ucenicilor: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă; nu precum v-o dă lumea v-o dau Eu” (In 14, 27). Primele cuvinte adresate de Mântuitorul apostolilor Săi, după învierea Sa din morți, au fost: „Pace vouă!” (Lc 24, 36; In 20, 19).
Pacea aduce armonie și armonia aduce pace. Pacea este de fapt firescul omului. Omul a fost creat în pace de Dumnezeu și doar în pace omul poate crește duhovnicește. Dar nu orice pace. Nu pacea pe care ne-o dă lumea și pe care o caută lumea, ci pacea pe care ne-o dă Hristos, pacea care vine din cer, pacea pe care au vestit-o îngerii la nașterea Mântuitorului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună învoire!”.
Pentru ca pe pământ să fie pace, fiecare om trebuie mai întâi să se împace cu sine însuși si să dobândească pacea sufletească. Sfântul Serafim de Sarov spune: „Dobândește pacea și mii de oameni în jurul tău se vor mântui”! Odată dobândită pacea sufletească, aceasta se împărtășește firesc și celor din jur, prin dăruire de sine și iubire. Sfântul Siluan Athonitul spune: „Dacă împărații și conducătorii popoarelor ar cunoaște iubirea lui Dumnezeu, n-ar mai face niciodată războaie. Războiul este trimis pentru păcate și nu pentru iubire. Domnul ne-a făcut din iubire și ne-a poruncit să trăim în iubire și să-L slăvim”.
În ultima vreme auzim numai despre războaie. Oare nu este un semn al îndepărtării omului de Dumnezeu prin păcat?
Așadar, dacă s-ar căuta înainte de toate cu dragoste și cu duh frățesc la nevoile reale ale omenirii și nu s-ar căuta interesele geopolitice și economice, atunci pacea de sus pentru care ne rugăm la fiecare Sfântă Liturghie ar învălui din nou întreaga creație a lui Dumnezeu, restabilindu-se binele originar pe care l-a trăit Adam, ca fiu al lui Dumnezeu și stăpân al creației.
Putem ajunge din nou la acest bine atunci când vom fi conștienți că, înainte de a fi români, americani, spanioli, greci, ruși, francezi sau de alt neam, suntem frați, suntem ai lui Hristos și suntem cetățeni ai Împărăției Cerurilor.
† Episcopul TIMOTEI al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei si Portugaliei