Adaugat la: 2 Iulie 2014 Ora: 15:14

Avva Pior, smerita așteptare a veșniciei

Avva Pior, smerita așteptare a veșniciei

Majoritatea părinţilor din Pa­teric îşi marchează prezenţa în sfera evlaviei noastre prin învăţături profunde sau fapte minunate. Sunt între aceştia, însă, mulţi trăitori tă­cuţi, care, dincolo de cuvinte sau minuni ce copleşesc, ne cuceresc nu prin învăţă­tură directă, ci prin vieţuirea care ne ara­tă cum se însuşeşte şi împlineşte învăţă­tura. Şi aceasta este poate cea mai înaltă treaptă a di­dacticii pustiei.

Astfel, aşezat în Pateric cu o discreţie pe măsura nevoinţelor sale, Avva Pior ni se arată ca un mare pe­dagog al înţelepciunii re­feritoare la efemerul vie­ţuirii în trup.

Prăznuit de Biserică la 17 iunie, Avva Pior a fost ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, ca membru al primei generaţii de mo­nahi ai pustiului (sec. al IV-lea). Dornic de linişte, s-a retras în sin­gurătate, lângă un izvor cu apă atât de ama­ră, încât cei care veneau la el trebuiau să îşi aducă apă de acasă. Pentru Avva Pior, însă, toate cele ale firii erau auxiliare vie­ţuirii în Hristos. Se spune despre el că mânca numai în picioare, umblând, de aceea l-a întrebat cineva: „De ce mănânci aşa?” Şi avva i-a răspuns: „Nu vreau să am mâncarea ca pe un lucru”, ca pe ceva important în viaţă. Iar al­tuia, care i-a pus aceeaşi între­bare, i-a spus: „Ca nici când mă­nânc să nu simtă sufletul meu dulceaţă trupească”.

Dând trupului osteneală pentru aceeaşi nevoinţă, avva Pior a muncit trei veri la rând la un om avut, care de fiecare dată uita înadins să-i plătească. Atunci când Dumnezeu l-a mustrat, lipsindu-l de binecu­vântări, omul s-a dus în grabă, spăsit, să-l caute pe avva şi să-i plătească din urmă. Iar când l-a găsit, fericitul Pior i-a spus că şi-a primit plata din plin de la Dumnezeu şi l-a trimis să lase totul la biserică.

Pentru umila aşteptare a veşnicei părtăşii cu iubirea lui Dumnezeu, Avva Pior ră­mâne vrednic model celor ce caută cu sinceritate să se adâncească mereu în anonima­tul smeritei vieţuiri.

DIN CUVINTELE AVVEI PIOR
(cuvântul 2)

„Avva Pior mânca umblând şi când
un frate l-a-ntrebat de fapta sa răspunsu-i-a bătrânul lui aşa:
„- Nu vreau să am ca un lucru mâncarea”.
Iar altuia ce i-a pus iarăşi întrebarea i-a zis părintele uscat la faţă:
„- Nu vreau să-mi fie hrana ca dulceaţă”.

Pr. Trandafir Vid, Din volumul „De dragul păcătoşilor - Încercări de versificare a Patericului"

Avva Pior, smerita așteptare a veșniciei

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni