Astăzi obștea creștinească cea dreptslăvitoare prăznuiește Pogorârea Sfântului Duh

Duhul Sfânt, „Care de la Ta­tăl purcede”, Cel Unul din Sfânta Treime, vine în lume, după Înălțarea la cer a lui Hristos Cel Înviat din morți, spre a da naștere si a întemeia Biserica, pentru a sfinți și lu­mina pe tot omul ce vine în lume, făcându-i cunoscut pe Hristos. El, Du­hul Sfânt, vine să mângâie sufletele noastre rănite de păcat, însetate de iu­bire, aducându-ne înainte pe Hristos Cel rănit și mort pentru păcatele noas­tre pe care le-a luat asupra Sa, însă În­viat și Înălțat de-a dreapta Tatălui, înălțându-ne și pe noi odată cu El. Duhul Sfânt, Cel ce la începuturi dădea viață lumii, vine pentru a ne rezidi după chi­pul Celui Înviat. Chipul Celui Înviat îl primim în Biserică prin Botez, prin Un­gerea cu Sfântul și Marele Mir și primi­rea Sfintei Împărtășanii. Astfel, Duhul Sfânt face din fiecare dintre noi templu al Preasfintei Treimi, face din fiecare un purtător al harului și al iubirii dumne­zeiești, al darurilor Sale neprețuite: „... dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blânde­țea, înfrânarea poftelor” (Gal. 5, 22-23). De acestea toate avem parte atunci când luptăm lupta cea bună a lui Hristos.

După cum Însuși Domnul făgăduise Apostolilor Săi, zicând că: „...va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului Care de la Tatăl purcede...” (In. 15, 26), Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Mântuitorului, îmbrăcându-i în acea „putere de sus” (cf. Lc. 24, 49) care a făcut din ei adevă­rați martori, prin faptă si prin cuvânt, ai lui Dumnezeu printre oameni. Este vorba, de fapt, de împlinirea gândului cel din veac al lui Dumnezeu, descoperit nouă prin întruparea Fiului Său Cel Unul-născut si prin Înălțarea si șederea Sa „de-a dreapta Tatălui”, care au adus firea omenească la locul și demnitatea care îi fuseseră hărăzite încă de la facere.

Astăzi prăznuim pogorârea Duhului Sfânt „Care pretutindenea este și pre toate le plinește” nu numai peste Apostoli, ci și peste noi toți, cei care prin Botez am fost re­născuți întru acea așezare și demnitate de care aminteam mai sus. Căci Dumnezeu, pentru a ne izbăvi din moartea cea veșnică de care ne-am „molipsit” prin căderea stră­moșilor noștri Adam și Eva și care ni s-a transmis, prin trup, generație după genera­ție, a rânduit pentru noi o a doua naștere, prin Duh. Căci Însuși spune: „Ce este năs­cut din trup, trup este și ce este născut din Duh, duh este” (In. 3, 6). Iar Sfântul Apos­tol Pavel ne spune: „Arătate sunt lucrurile trupului, care sunt: preadesfrânarea, curvia, necurăția, nerușinarea, închinarea la idoli, fermecătoriile, vrajbele, certurile, râvnirile, întărâtările, gâlcevile, dezbinările, eresurile, pizmele, uciderile, bețiile, chefuirile și cele asemenea acestora, care mai înainte zic vouă, precum am și zis mai înainte, că cei ce fac unele ca acestea împărăția lui Dumnezeu nu vor moșteni” (Gal. 5, 19-21). De aceea ne spune Domnul: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu” (In. 3, 5), pentru că „Duhul este Carele dă viață, trupul nu folosește la nimic” (In. 6, 63). Una din stihirile Vecer­niei praznicului ne spune: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște prorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelep­ciune, pe pescari cuvântători de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plineș­te”. Toată această mulțime de daruri se re­varsă peste întreaga obște creștinească, mij­locind sfințenie, înțelepciune, cuvânt de Dumnezeu însuflat și plinire întru a deveni mireasă frumos împodobită a Mirelui care și-a pus viața pentru ea: Hristos. De aceea glasul „miresei” – Biserica – răzbate peste veacuri, chemând numele Mirelui ei (cf. Apoc. 22, 17), cu încredințarea pe care a pri­mit-o prin proroci (cf. 2, 32) zicând: „Tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui” (F.A. 2, 21). De aceea, această scur­tă rugăciune „Doamne miluiește”, pe care o auzim și o repetăm la fiecare Liturghie, este de fapt atât de importantă, fiind, pentru toți cei ce o rostesc în orice moment din zi și din noapte, adevărată pricină de mântuire.

† Mitropolitul IOSIF al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale
† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
† Episcopul TIMOTEI al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei
† Episcopul Vicar MARC NEMÅ¢EANUL al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Arhiereul Vicar IGNATIE MURESANUL al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei