Să nu ne angajăm într-o luptă greșită

Întrebare (Apostolia): Biserica Ortodoxă este, în ultima vreme, efectiv asaltată de tot felul de duÅŸmani: francmasoneria, sectele, ecumenismul... ÅŸi imoralitatea din ce în ce mai mare. Suntem tulburaÅ£i ÅŸi îngrijoraÅ£i căci avem senzaÅ£ia că Biserica noastră e în pericol; n-ar trebui să ne mobilizăm, să facem ceva? 

 

Răspuns (Arhimandritul Jacob): E absolut normal ca Bisericii să i se stea împotrivă: "Nu este ucenic mai presus de învăÅ£ătorul său." Acesta nu e un motiv de tulburare sau de îngrijorare, căci Iisus Hristos a dăruit Bisericii Sale un apărător puternic. ÎnălÅ£ându-se la Cer după vieÅ£uirea Sa pământească, El nu ÅŸi-a abandonat ucenicii, nici pe cei care, de-a lungul timpului, răspund chemării Sale de a-L urma ÅŸi a primi mântuirea. "Vă voi trimite un alt Paraclet (un protector, un apărător, un avocat), Sfântul Duh...". Sfântul Duh face din Biserică – din Biserica din Cer ÅŸi de pe pământ, unite inseparabil, din Biserica din care fac parte Maica Domnului, martirii ÅŸi toÅ£i sfinÅ£ii, precum ÅŸi episcopii, preoÅ£ii ÅŸi până ÅŸi cei mai umili dintre credincioÅŸi – o forÅ£ă indestructibilă, pe care porÅ£ile iadului nu o vor birui.  

 

De aceea Biserica nu are nevoie de partizani pentru a fi apărată ÅŸi a supravieÅ£ui, ea are nevoie de sfinÅ£i, ÅŸi spunând "sfinÅ£i" mă gândesc ÅŸi la voi, care aÅ£i fost sfinÅ£iÅ£i în apele Botezului pentru a trăi în Duh o viaÅ£ă curată, smerită, plină de dragoste ÅŸi de blândeÅ£e. AmintiÅ£i-vă că forÅ£a duÅŸmanilor Bisericii este, înainte de toate, slăbiciunea duhovnicească a oamenilor din Biserică. Această slăbiciune este provocată de patimi, de păcat, dar mai ales de nepăsarea faÅ£ă de adevărata viaÅ£ă în Hristos. CâÅ£i nu se declară ortodocÅŸi fără ca măcar să cunoască lucrurile de bază ale creÅŸtinismului, adică predania apostolică, sau mai bine zis Vestea cea Bună (Evanghelia) a Mântuirii. Prin Sfântul Duh, Iisus este cu noi până la sfârÅŸitul veacurilor, oricât ar fi acestea de grele sau oricât de aproape ar fi sfârÅŸitul lor. De aceea Iisus nu încetează a ne spune : "Nu vă temeți !", "CredeÅ£i în mine" sau altfel spus, "AveÅ£i încredere în mine".

 

Întrebare : Dar e aÅŸa de trist să vedem cum Å£ara noastră se secularizează ÅŸi devine, practic vorbind, păgână. VedeÅ£i, de exemplu, "gay-pride", paradele homosexualilor: nu e nevoie urgentă să rezistăm degradării moravurilor adusă de către Uniunea Europeană ?

 

Răspuns : Să fim serioÅŸi! Degradarea moravurilor, minciuna, ÅŸmecheria, duplicitatea existau la fel de bine ÅŸi înainte de intrarea în Uniunea Europeană! Să începem prin a lupta împotriva propriilor noastre patimi ÅŸi atunci când le vom fi învins prin harul lui Hristos, probabil că vom ÅŸti ceea ce avem de făcut. Căci nu spun că nu trebuie să facem nimic, dar spun că atât timp cât nu suntem adevăraÅ£i ucenici ai lui Hristos, atât timp cât nu suntem, nu perfecÅ£i moralmente, ci impregnaÅ£i de Evanghelia Sa, atât timp cât Dragostea Sa nu ÅŸi-a aflat sălaÅŸ în noi, riscăm să ne înÅŸelăm atât în privinÅ£a luptei pe care trebuie să o purtăm, cât ÅŸi a adevăraÅ£ilor duÅŸmani. Această îmbibare cu Duhul Evangheliei este indispensabilă, chiar ÅŸi pentru a ne face corect datoria de cetăÅ£ean, păstrând acea rezervă ÅŸi luciditate care le sunt proprii celor a căror Å£ară e, înainte de toate, ÎmpărăÅ£ia Cerurilor. Doar atunci vom fi în stare să fim activi politic – în sensul nobil al cuvântului "politic" – iar opiniile ÅŸi acÅ£iunile noastre să nu devieze de la legea lui Hristos. Nu trebuie să uităm că adevărata rezolvare a marilor probleme ÅŸi a nenorocirilor care fac ravagii în societăÅ£ile noastre nu e de ordin politic, ci duhovnicesc. CreÅŸtinii primelor secole nu aveau nicio putere într-o societate cu totul păgână, dar asta nu i-a împiedicat să ducă o viaÅ£ă sfântă, să crească ÅŸi să biruiască lumea.  

 

Lumea are propriul ei duh, logica sa, valorile sale, care nici pe departe nu corespund întotdeauna cu cele ale Crucii. Să nu cerem lumii să trăiască după legile creÅŸtine, căci acest lucru e posibil doar cu ajutorul Harului Dumnezeiesc, pe care însă lumea nu l-a primit. De ce să ne ridicăm la luptă împotriva degradării moravurilor? E de-ajuns să fim îndureraÅ£i de această degradare, să ne rugăm pentru cei care se pierd în ea, pentru păcătoÅŸi, iar mărturia să ne fie viaÅ£a noastră integră.

 

Putem avea nostalgia vremurilor de altă dată (pe care adesea le ÅŸi idealizăm), putem dori un alt fel de societate ÅŸi încerca să o construim, dar, din nou o spun, nu trebuie să constrângem oamenii să trăiască după norme creÅŸtine. Să veghem să nu fim cumva primii care profită, în mod ipocrit, de această societate pe care o condamnăm. Am bănuiala că înverÅŸunarea, negativismul, spiritul critic al multor credincioÅŸi nu prea au de-a face cu Evanghelia, ci mai degrabă izvorăsc din frică, resentiment, frustrare, invidie. Mai rămâne atunci loc în inimă pentru dragoste ÅŸi milă? Există, în toate astea, multă patimă, multă ideologie, foarte puÅ£in din duhul Evangheliei ÅŸi încă ÅŸi mai puÅ£in Duh Sfânt, foarte mult spirit de turmă, foarte puÅ£ină comuniune ÅŸi, aÅŸ zice, foarte puÅ£ină Biserică.

 

Întrebare : Nu credeÅ£i că totuÅŸi avem un război de purtat împotriva diavolului ?

 

Răspuns : BineînÅ£eles, viaÅ£a creÅŸtină e o luptă, dar nu împotriva omului, oricine ar fi el, ci mai degrabă împotriva "duhurilor răutăÅ£ii, care sunt în văzduh" (Efeseni 6, 12). Singura manieră de a învinge este să fim cu Hristos, căci Hristos l-a biruit pe diavol aÅŸa cum a biruit ÅŸi lumea. Dacă suntem în legătură intimă cu Hristos, vom participa la biruinÅ£a Sa. Obsesia de a vedea peste tot lucrarea diavolului este o boală sufletească, este victoria duhului Celui Rău. Asta înseamnă a face din creÅŸtinism o religie în care, aÅŸ zice eu, vorbim de "un diavol imens ÅŸi un Iisus minuscul". ForÅ£a diavolului constă, în primul rând, în importanÅ£a pe care i-o dăm, în frica pe care ne-o inspiră ÅŸi în conÅŸtiinÅ£a noastră neîmpăcată. A crede că Hristos, prin scump sângele Său, ne curăÅ£eÅŸte cu adevărat de tot păcatul din momentul în care ne spovedim ÅŸi ne hotărâm să ne îndreptăm, înseamnă a trăi în libertate, lucrarea harului ÅŸi bucurie. Sfântul Apostol Pavel ne spune: "BucuraÅ£i-vă pururea întru Domnul. Åži iarăÅŸi zic: BucuraÅ£i-vă. ÎngăduinÅ£a voastră să se facă ÅŸtiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraÅ£i cu nicio grijă. Ci întru toate, prin închinăciune ÅŸi prin rugă cu mulÅ£umire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Åži pacea lui Dumnezeu, care covârÅŸeÅŸte orice minte, să păzească inimile voastre ÅŸi cugetele voastre, întru Hristos Iisus." (Filipeni 4, 4-7).