Liturghia

Înainte de era creștină, termenul denumea ori­ce slujbă sau lucrare de interes public, orice activi­tate făcută de un slujbaș, implicând și activitatea slujitorilor cultului păgân. Termenul Ä‚awvpjla - leitourghia a pătruns în vocabularul religios datori­tă Septuagintei, care l-a folosit pentru a traduce ter­menul ebraic abodah,cuvânt ce denotă funcția preoților și a levitilor Legii Vechi privind cultul re­ligios de la templu. Cu acest înțeles a fost folosit apoi și în Noul Testament (Luca 1, 23; Evrei 8, 2-6; 9, 21), Mântuitorul este slujitorul (lamvpjog – leitourgos) celor sfinte. În Antichitatea creștină, cu­vântul „Liturghie" avea un înțeles mai larg decât azi, denumind totalitatea actelor de cult sau a ser­viciilor divine, adică a ceea ce se înțelege azi prin cult sau slujire preoțească în general. Abia prin se­colele V-VI înțelesul cuvântului s-a restrâns, apli- cându-se mai întâi la Cina cea de Taină și apoi la ceea ce înțelegem azi prin Liturghie, adică slujba sfântă a Legii celei Noi și a împărtășirii credincio­șilor cu Sfintele Daruri.

Prima Liturghie a fost săvârșită de Mântuitorul la Cina cea de Taină, cum s-a numit ultima masă pascală pe care El a luat-o împreună cu ucenicii Săi, înainte de patimile Sale. Instituirea Sfintei Euharistii (Matei 26, 26-28) este sâmburele originar din care s-a dezvoltat treptat toată rânduiala de mai târziu a Sfintei Liturghii. „Aceasta să faceți întru pome­nirea Mea” este porunca dată de Iisus Sfinților Săi Apostoli, care, după despărțirea de El și spre a-L avea mereu prezent în mijlocul lor, au săvârșit în fi­ecare duminică jertfa Lui.

Când se adunau la rugăciune, ei mulțumeau și se rugau ca Domnul să prefacă pâinea și vinul de pe masa lor în însuși Sfântul Său Trup și Sânge, cu care apoi se împărtășeau. Acest ritual sumar, imi­tat după modelul Cinei, constituie modelul Sfintei Liturghii, nucleu ce a rămas constant și din care s-a dezvoltat rânduiala de azi a Liturghiei creștine. Pe baza mărturiilor din Noul Testament, aflăm că se aduceau pâine și vin, liturghisitorul făcea rugăciuni de laudă și de mulțumire (I Cor. 11, 26), apoi pro­nunța cuvintele rostite de Iisus la Cină, „Luați, mân­cați...”, binecuvânta pâinea și vinul, după care urma frângerea pâinii și împărtășirea. Se făceau rugăciuni pentru diferite categorii de credincioși (I Tim. 2, 1), iar poporul se asocia diferitelor rugăciuni de la­udă și mulțumire prin răspunsuri, cum este cuvân­tul „Amin!”, care înseamnă „adevărat”, „așa să fie”.

La aceste prime elemente ale rânduielii Sfintei Liturghii s-au adăugat altele noi, dintre care unele s-au amplificat, altele s-au restrâns (rugăciuni, lec­turi biblice, cântări din psalmi, predică etc.), des­pre care aflăm fie din Noul Testament, fie de la unii scriitori bisericești, cum este Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (anul 150, ApologiaI, cap. 65-67), sau în scrierile numite Rânduieli bisericești (sec. III-V), care sunt adevărate documente ce cuprind descri­eri ale rânduielii liturgice, cu textele rugăciunilor și diferite formule, așa cum se găsesc astăzi în Liturghier. Cea mai importantă dintre aceste rân­duieli este colecția Constituțiilesau Așezămintele Sfinților Apostoli (sec. IV), în care se disting clar cele două părți ale Liturghiei de azi: Liturghia catehumenilorși Liturghia credincioșilor, cu momen­tele ritualului specifice fiecărei părți.

Deși Rânduielileacestea provin din diferite re­giuni ale creștinătății (Siria, Egipt, Roma), totuși textele și regulile desfășurării slujbei se aseamănă uneori până la identitate verbală, ceea ce constitu­ie o dovadă a uniformității liturgice în primele trei veacuri și a existenței unei surse comune, Rânduiala Liturghiei Bisericii primare din Ierusalim,așa cum era aceasta oficiată de Sfinții Apostoli înainte de dispersarea lor în lume, pentru misiune.

Slujba Sfintei Liturghii din Biserica Ortodoxă de rit bizantin (greacă, română, rusă) se desfășoa­ră după textul celor două Liturghii bizantine: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aurși Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (sec. IV), care au la bază două Liturghii de origine apostolică: Liturghia Sfântului Iacovși Liturghia Sfântului Marcu.

În desfășurarea slujbei Liturghiilor ortodoxe este evocată, prin cântările și actele liturgice, în­treaga viață a Mântuitorului, de la Naștere și până la Înălțarea Sa la cer, cuprinzând toate momentele vieții Sale pământești: Întruparea de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, Nașterea în ieslea din Betleem și întreaga Sa activitate mesianică prin propovădu irea Evangheliei, minunile, Intrarea în Ierusalim, Cina cea de Taină, Patimile și Răstignirea Sa, Învierea, Înălțarea la cer, precum și momente din istoria Bisericii creștine, începând cu întemeierea ei prin Pogorârea Duhului Sfânt.

Încă de la început, Rânduiala Sfintei Liturghii a cuprins trei părțiprincipale: Proscomidia; Liturghia catehumenilor și Liturghia credincioșilor.

(va urma)

Note:

1. Cf. Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religi­oase,tipărit cu binecuvântarea Preasfințitului LAURENÅ¢IU, Episcopul Caransebeșului, Editura Diecezană, Caransebeș, 2001, pp. 262-265.

 

Pr. Gheorghe Verzea