În râul Iordanului Hristos ne-a făcut liberi de păcat

Cum ne-a eliberat din păcat? Luând asu­pra Lui păcatul nostru. Ce înseamnă că Hristos a luat asupra Lui păcatul nostru? Hristos pe cruce a strigat către Dumnezeu Tatăl: Părinte, iartă-i, că nu ştiu ce fac! (Lc 23, 34) Pe cruce, Hristos a luat păcatul omului asupra Lui prin iertare, dar înainte ca El să propovăduiască lu­mii, Ioan Botezătorul a strigat şi el: Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor! (Mt 3, 2) Şi, mai apoi, Îl arată pe Hristos, Care iese din apele Iordanului: Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (In 1, 29) Deci, în mo­mentul în care Hristos intră, astăzi, făcând po­menire de intrarea Lui în apele Iordanului, ri­dică păcatul nostru, se pocăieşte în locul omului, prevesteşte iertarea din iubire nemăr­ginită pentru noi, pe care ne-o va dărui din înălţarea pe Cruce.

La pogorârea în apele Iordanului a Celui fără de păcat, intrând ca în inima Împărăţiei Întunericului acestei lumi pentru a disipa în­tunericul păcatului, se revelează Dumnezeu Însuşi, Preasfânta Treime Însăşi. Acolo glasul Tatălui se aude zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit (Mt 3, 17), în­tru Care am pus toată bunăvoinţa Mea, toată iubirea Mea pentru voi este în El.Dar nu numai Tatăl Se arată ci şi Duhul Sfânt. Tatăl mărturiseşte pentru Fiul şi Duhul Sfânt pogorându-Se, de asemenea mărturiseşte pentru Fiul. Într-o clipă mântuirea lumii se face în apele Iordanului prin arătarea si lucrarea Preasfintei Treimi! Hristos Se arată ca Lumina Care străluceste mai presus de întunericul pă­catului copleşindu-l pe acesta cu dragostea Sa pentru noi, care o arată pe cea a Părintelui ceresc, ca noi să devenim liberi de păcat; ne prevesteşte Botezul din Duhul Sfânt – pre­cum se pogoară Duhul Sfânt peste El, Se va pogorî şi peste noi la botez – ca fiecăruia să ne descopere că moartea este învinsă si în noi. Deja Învierea este prefigurată prin faptul că Hristos Se pogoară în apele Iordanului, pre­cum S-a pogorât în pestera din Bethleem si precum Se va pogorî în întunericul mormân­tului si al iadului, zdrobind pentru totdeau­na moartea. Este izbânda si bucuria pe care ne-o vesteşte astăzi Sfântul Ioan Botezătorul. Astăzi Creatorul se smereşte în faţa creaturii, îngenunchează Dumnezeu în faţa omului, ca nicodată moartea să nu îl mai îngenunchieze pe om, fără voia lui.

Hristos Domnul ne dăruieşte în Iordan nu numai mântuirea noastră dar şi a firii, a creaţiei întregi, sfinţind tot. Iată, Duhul Sfânt se pogoară astăzi, plimbându-Se peste apa Ior­danului în care S-a pogorât Însuşi Făcătorul a toate, sfinţind din nou lumea întreagă, toată făptura, până la cea din urma creatură. Totul a sfinţit Duhul Sfânt prin pogorârea Mântui­torului în Iordan şi ne-a dăruit sfinţenia ca mod de viaţă, ca viaţa însăşi. Numai că sfinţenia nu ni se împărtăşeşte în ciuda voinţei noastre, ea este darul Duhului Sfânt cerut şi primit de noi în libertatea faţă de păcat şi de moarte. Dar suntem şi conştienţi că fiind vii este tot darul Sfântului Duh şi a prezenţei Lui în lume şi în noi. Însă sfinţenia pe care Hristos a adus-o prin pogorârea, prin afundarea în râul Iorda­nului, nu o primim decât liber, dacă o dorim, dacă o cerem, dacă o primim cu dragoste. De aceea ne-a lăsat şi am primit în Biserică şi aceas­tă binecuvântare prin apa sfinţită. Apa pe care o sfinţim aici devine apa Iordanului în care Hristos S-a afundat, sfinţindu-o, primind prin ea darurile cele multe ale iubirii lui Hristos, prin Duhul Sfant.

Hristos ne-a adoptat prin harul Sau, ne-a făcut fraţii Lui şi fiii Părintelui Ceresc prin co­borârea în apele Iordanului, primind botezul pocăinţei, ca noi să putem primi prin Duhul Sfânt, harul înfierii noastre prin care devenim fiinţe cereşti.