Cuvânt la Nașterea Domnului

AdevăraÅ£ii învăÅ£ători pe care îi cunoaÅŸte lumea de astăzi, sau cei pe care i-a cunoscut omenirea de altădată, sunt sau au fost buni doar în parte, în funcÅ£ie de cât de mult învăÅ£ătura lor a fost întemeiată pe credinÅ£a în Dumnezeu. Unul este ÎnvăÅ£ătorul nostru ÅŸi doar singur Lui i se poate atribui acest califi­cativ de bun în mod absolut, prin urmare, dacă bun este ÎnvăÅ£ătorul, bună este ÅŸi învăÅ£ătura Lui ÅŸi orice creÅŸtin care doreÅŸte să fie bun va deveni bun doar dacă se va împărtăÅŸi din bu­nătatea lui Dumnezeu, împlinind învăÅ£ătura ÅŸi poruncile date de Cel Bun. Sfântul Apostol Pavel dă ÅŸi el mărturie scriindu-i ucenicului său, Sfântului Apostol Timotei, în prima sa epistolă: „vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinÅ£ei ÅŸi ale bu­nei învăÅ£ături căreia ai urmat" (1 Timotei 4, 6) ÅŸi îl încredinÅ£ează mai apoi că: „Vrednic de credinÅ£ă este acest cuvânt ÅŸi vrednic de toată primirea" (1 Timotei 4, 9).

Am văzut că izvorul bunătăÅ£ii este Dumnezeu. De unde dar este răutatea? Pentru că nu este fi­rească, răutatea nu este de la Dumnezeu, ci de la diavol. Răutatea dispare de acolo unde se iveÅŸ­te bunătatea lui Dumnezeu, la fel cum piere în­tunericul în prezenÅ£a luminii.

AÅŸadar, avem nevoie de bunătate pentru a învinge răul. Dar pentru a o dobândi, trebu­ie mai înainte să ÅŸtim că ea, bunătatea, este fi­rescul lui Dumnezeu, firescul iubirii, deci tre­buie să fie ÅŸi firescul omului care este creat după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu. Bunătatea este pentru om deopotrivă un dar al lui Dumnezeu ÅŸi virtute pe care omul tre­buie să o dobândească prin nevoinÅ£ă duhov­nicească.

Harului Sfântului Duh, Cel care „pe cele neputincioase le vindecă ÅŸi pe cele cu lipsă le împlineÅŸte", împărtăÅŸit nouă în urma nevoinÅ£ei duhovniceÅŸti, face ca bunătatea să se manifeste în noi în chip firesc atunci când există conlu­crare între om ÅŸi Dumnezeu. A crede că sun­tem buni fără harul lui Dumnezeu ÅŸi a ne lăuda cu aceasta – sau chiar a aÅŸtepta să fim lă­udaÅ£i – este o mare înÅŸelare.

Toate bunătăÅ£ile cereÅŸti ÅŸi pământeÅŸti de care ne împărtăÅŸim la acest slăvit ÅŸi luminat praznic sunt o chezăÅŸie a bunătăÅ£ilor celor veÅŸ­nice la care sunt chemaÅ£i toÅ£i oamenii, din toa­te timpurile ÅŸi din toate locurile. Åži pentru că vorbim de darurile care ne vin de la Dumnezeul cel Bun, v-aÅŸ mai aminti de unul, pe care sun­tem invitaÅ£i cu toÅ£ii să-l conÅŸtientizăm ÅŸi să-l punem în valoare, anume darul bunăvoirii.

Să ne amintim de urarea pe care au făcut-o păstorilor îngerii binevestitori ai NaÅŸterii prun­cului Iisus în ieslea din Betleem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, ÅŸi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Vedem că îngerii ne urează ca între noi, oamenii, să fie bunăvoire ÅŸi desigur că aceasta este ÅŸi vo­inÅ£a lui Dumnezeu, pentru că îngerii nu fac altceva decât să ne transmită cu credincioÅŸie voinÅ£a Domnului. Fără îndoială că Dumnezeu, voind ca noi să înmulÅ£im bunăvoirea între noi, ne dă ÅŸi harul împlinirii ei mai cu seamă la acest praznic al NaÅŸterii Fiului Său.

Să ne bucurăm aÅŸadar ÅŸi să primim cu ini­ma curată ÅŸi deschisă acest har ÅŸi dar, pe care să-l înmulÅ£im între noi, oamenii, ca astfel să creÅŸtem în dragostea Lui Dumnezeu „Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ce­ruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească” (Efeseni 1, 3), iar această sărbătoare a bucu­riei, a NaÅŸterii Mântuitorului nostru cel Bun, să ne facă ÅŸi pe noi buni, asemenea chipului Său cel blând ÅŸi bun, să ne bucure sufletele mereu, acum ÅŸi în vecii vecilor. Amin.

Vă urez din toată inima să petreceÅ£i Sfintele Sărbători în pace, sănătate ÅŸi spor duhovni­cesc. La mulÅ£i ani!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Episcopul Timotei