Cuvant la Rusalii
publicat in Pastorala pe 1 Iunie 2013, 15:24
Înainte de înălţarea Sa la ceruri, Domnul Hristos a făgăduit ucenicilor că nu-i va lăsa orfani (cf. In. 14, 18) şi că Se va ruga lui Dumnezeu Tatăl să le trimită alt Mângâietor, ca să fie cu ei în veac (cf. In. 14, 16), pe Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede (cf. In. 15, 26) şi Care îi va călăuzi la tot adevărul (cf. In. 16, 13).
Astăzi, întreaga suflare a ortodocşilor prăznuieşte, la cincizeci de zile după Înviere, pogorârea Sfântului Duh Cel Mângâietor peste Apostolii Domnului, aşa cum le făgăduise şi, prin ei, la generaţii şi generaţii de creştini, până la noi, cei de astăzi. Iar la Vecernia praznicului se cântă: Prăznuim Cincizecimea şi venirea Duhului, sorocul făgăduinţei şi împlinirea nădejdii. Cât de adâncă este taina! Cât de mare şi de cinstită! Pentru aceasta, grăim către Tine: Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie! (Prima Stihiră, Vecernie).
Revărsarea Duhului Sfânt aduce cu sine „putere de sus" (cf. Lc. 24, 49), atât peste apostoli, cât şi peste tot sufletul care crede şi mărturiseşte că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat. De aceea, la Botez, toţi cei care în Hristos ne-am botezatam primit Pecetea Darului Sfântului Duh peste toate simţurile şi peste mădularele trupului nostru, pentru ca toate capacităţile simţitoare, gânditoare şi doritoare ale fiinţei noastre să se îndrepte spre Dumnezeu şi să I se facă slujitoare Lui. Astfel Duhul Sfânt se face, celui care voieşte să trăiască după el, călăuză la tot adevărul.
Darurile pe care le revarsă Duhul Sfânt peste noi sunt nenumărate. Că unuia i se dă, prin Duhul Sfânt, cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei; şi unuia i se dă, întru acelaşi Duh, credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; unuia, faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia, deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia, tălmăcirea limbilor. Si toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh (cf. 1 Cor. 12, 8-11). Aşa spune şi cântarea Vecerniei: Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăşte proorocii, sfinţeşte preoţi, pe cei ne- cărturari înţelepciune i-a învăţat, pe pescari teologi i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plineşte.(Stihira a 3-a, Vecernie). Iar cântarea de Laude adaugă: Duhul Sfânt este Lumină şi Viaţă şi Izvor viu înţelegător. Duhul înţelepciunii, Duhul cunoştinţei, bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de păcate; Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc din foc purcezător; grăitor, lucrător, împărţitor de daruri (Stihira a III-a, Laude).
Cel mai de preţ dintre daruri este acela al iubirii lui Dumnezeu care s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă (cf. Rom. 6, 6; 1 Cor. 13). Căci dragostea nu cade niciodată (cf. 1 Cor. 13, 8). Iar iubirea lui Dumnezeu se face în noi izvor de iubire faţă de cei din jurul nostru, fără a ţine seamă dacă aceştia sunt vrednici sau nu de aceasta.
Duhul Sfânt este Cel care ne-a dăruit şi darul înfierii de către Dumnezeu, prin Botez, pentru că am primit Duhul înfierii, prin care strigăm lui Dumnezeu: Avva!, adică Tată! Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu (cf. Rom. 8, 14-17). Aceasta ne dă privilegiul de a-L numi pe Dumnezeu Tatăşi de a fi moştenitori ai Împărăţiei Sale, căci dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, aşa cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel (Rom. 8, 17).
Tot Duhul Sfânt este cel ce trezeşte în noi şi conştiinţa de apartenenţă la acelaşi Trup al lui Hristos şi al Bisericii şi de a fi mădulare unii altora, legaţi unii de ceilalţi în mod fiinţial, pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat (1 Cor. 12, 13). Astfel am devenit trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte (1 Cor. 12, 27). Prin aceasta se adaugă un alt dar, de care bine este să devenim mereu mai conştienţi, în vremurile pe care le trăim, şi anume acela al compătimirii unii cu ceilalţi. Căci dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună (1 Cor. 12, 26). Numai făcând lucrător în noi acest dar al Duhului Sfânt, vom putea ieşi din robia individualismului şi a indiferentismului care caracterizează societatea în care trăim.
În vremurile de nenumărate boli ale sufletului şi ale trupului, în care trăim, este necesar să amintim şi darul vindecător al Duhului Sfânt, ca unul Care cercetează şi vindecă neputinţele noastre, la care se adaugă cel al iertării păcatelor pe care ni l-a dăruit, prin apostoli şi aceştia, prin episcopi şi respectiv prin preoţi, spre a ne elibera şi vindeca, atât lăuntric cât şi în cele din afară, de toate cele ce ne vatămă şi ne răvăşesc.
Mulţumitori fiind pentru această bogată revărsare de daruri ale Duhului Sfânt, să cerem cu toţii Mângâietorului să vină şi să Se sălăşluiască întru noi, cu bunătatea Sa, şi să ne curăţească de toată întinăciunea şi să mântuiască sufletele noastre.
Ai voştri ierarhi şi păstori şi de tot binele cel spre mântuire doritori,
† Mitropolitul IOSIF al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale
† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
† Episcopul TIMOTEI al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei
† Episcopul Vicar MARC NEMŢEANUL al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Arhiereul Vicar IGNATIE MURESANUL al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei