În căutarea comorii

publicat in Asociaţia Nepsis pe 10 Ianuarie 2013, 10:54

 

O iniţativă de 1 Decembrie a tinerilor NEPSIS pentru copii din regiunea pariziană
 

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif, copiii din regiunea pariziană au fost invitaţi la Limours, unde se găseşte sediul Mitropoliei, la o întâlnire de început al unei viitoare mişcări de „cercetaşi” ortodocşi.

În data de 1 decembrie 2012 s‑a organizat o „vânătoare de comori” la care au participat 30 de copii din mai multe parohii din Paris şi împrejurimi.

Pentru a descoperi comoara, copiii au parcurs mai multe probe: au trebuit să aprindă un foc din vreascuri (umede!); să descopere bucăţi dintr‑o hartă care au fost ascunse în tot oraşul: în apropierea bisericii, într‑o fântână din curtea unui locuitor, în pădurea din mărginimea Limours‑ului; să îşi utilizeze cunoştinţele muzicale, culinare, sportive şi lingvistice prin intermediul unor probe care mai de care mai ingenioase, la care copiii au participat pe echipe, cu mult entuziasm. În cele din urmă comoara a fost găsită în grădina mănăstirii şi împărţită frăţeşte între toţi participanţii.

Mulţumim tuturor celor care s‑au implicat în organizarea acestui eveniment, părinţilor care au „sacrificat” o sâmbătă de lucru sau de activităţi gospodăreşti pentru a le oferi copiilor posibilitatea de a fi împreună, de a se cunoaşte şi de a petrece o zi în natură, la aer curat, sub un soare frumos de iarnă, în atmosfera liniştită din preajma mănăstirii, o sâmbătă fără televizor şi calculator, fără desene animate şi alte jocuri care „ne fură copilăria”, aşa cum spunea într‑o zi o fetiţă de 10 ani.

În urma acestei frumoase zile petrecută în mijlocul copiilor şi al naturii, unul dintre animatorii care au participat la căutarea comorii doreşte să va împărtăşească următoarele gânduri:

Ca norii, zile trec şi vin…
Din viaţa mea mult sau puţin
A mai rămas?
Un an, sau douăzeci, un ceas?

Ca norii, negre supărări
Spre al meu suflet îşi mai fac cărări…
Dar vântul suflă ne‑ncetat
Şi Ţie, Doamne, vreau să Îţi aduc suflet curat.

Ca norii când sunt albi – zăpadă sus –
O, Doamne, câte bucurii Tu mi‑ai adus!
Şi câtă pace‑atunci când Te ascult
Atunci doar înţeleg cât mă iubeşti de mult.

preoteasa Iulia Filip